A fost. Chiar frumoasa, pana cand s-a facut urata. Acum ai ramas cu inima fripta si indoita in acelasi timp. Nu stii daca sa mergi inainte, sa stai pe loc sau sa te agati de ultima scanteie de sansa care ar mai putea aprinde focul stins… Si, mai ales, nu stii cat o sa dureze starea ta de pisica lasata in ploaie sau cum sa-i supravietuiesti. Cateva idei ar fi, asa ca ia-ti pastila pentru reparat inimi necajite. Acum!
Etapele durerii
Stiu. Ai impresia ca nimeni n-a mai trecut niciodata prin asemenea suferinta. Si totusi, tiparul este acelasi de fiecare data.
CONFUZIA este primul stadiu cu care trebuie sa te “iei de gat” imediat dupa ce i-ai dat (sau ti-a dat) papucii. Nu reusesti, oricat te-ai stradui, sa-ti dai seama ce s-a intamplat. Esti tentata sa-l cauti sau poate te cauta chiar el. In faza asta e posibila o reconciliere. Esti agitata, nu mananci, nu dormi.
DISPERAREA sau “Ce ma fac eu singuraaaa?” e faza a doua in care imaginezi scenarii care mai de care mai lugrube. Esti convinsa ca nu vei mai putea iubi niciodata, ca nu se va mai putea nimeni la tine.
FURIA este faza in care ajungi, vrei nu vrei, si este semn ca rana incepe sa se vindece si ca ceata din jurul capului tau se ridica. Iti trec prin fata ochilor toate certurile, tradarile, gesturile pe care nu le suportai la el, felul in care ii duhnea respiratia dimineata, burta ca de gravida in luna a cincea… ajungi sa te intrebi “Ce naiba am cautat eu cu burta asta?” si te umfla rasul, isteric, dar bun si asa! Asta nu inseamna ca gata, esti vindecata, dar sigur esti pe-aproape.
INDOIALA apare cand esti deja mai linistita, nu-l mai injuri si nu-l mai jelesti. E firesc sa cauti motivele pentru care lucrurile nu au mers intre voi, dar ai grija sa nu invinovatesti numai pe tine (asta este primul impuls). Trage niste concluzii mature si invata din ele pentru mai tarziu.