La sfarsit de an…!desert-blue-jeans2
Acum la sfarsit de an, o clipa de reflectie si de meditare la ceea ce s-a intamplat in anul care tocmai se incheie este utila. Asa numai vom reusi sa ne facem planuri pentru anul viitor, sa ne creionam telurile, sa ne stabilim scopurile, sa ne perfectionam etc.
Eu mi-am inglobat intreaga reflectie intr-o poezie, care, sper, sa va placa.

Cine sunt eu? Nici nu mai stiu…
Am alergat atata prin pustiu
Ca talpile-mi lovite sunt,
De pietrele nimicului crud.

Intreb lumea, ma priveste razand:
Nefericitule visator, cu ce te-ai ales?
Cu sterpele imagini in loc de miez,
Cu priviri mute in loc de cuvânt.

Ma opresc. As vrea sa continui, dar nu pot,
Picioarele amortite nu vor sa mai mearga.
In inima se aude zburdalnicul clocot
Al uitarii si inima alearga, alearga.

Cad in genunchi. Ireale imagini ma urmaresc.
Si ochii rosii de plans, de rusine s-au inchis.
Nisipul cald al desertului sufletesc
Ma arde si-n jur e acelasi vis.

Si lumea se aduna, se misca, sopteste:
„Cine e acest om pierdut un desert?”
O clipa, caci avid se grabeste,
Spre un alt pustiu rece si inert.

P.S Sa nu lasam sufletul sa devina un desert, ci sa-l transformam acum intr-o oaza de liniste, puritate si altruism. Sarbatori fericite!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here