Iridiologia este o metoda ce provine din medicina chineza traditionala, este o tehnica care se bazeaza pe examinarea in detaliu a irisului. Aceasta stiinta ajuta la diagnosticarea multor afectiuni, predipozitii, modificari de functii si structuri in functie de modificarea irisului. Aceste observatii, ce au avut loc inca din antichitate, au fost dezvoltate de catre medicul magh
iar Ignatz von Peczely care a facut publice cercetarile sale in anul 1880. Posibilitatile de urmarire ale irisului au fost facut de Liljequist din Suedia, iar Thiel din Germania a continuat cercetarile in domeniu, perfectionand tehnica iridiologiei. Irisul poate fi divizat in doisprezece parti egale care formeaza o harta iridiologica care prezinta legatura dintre ochi si intregul corp, asemanator cu harta organelor din talpa, datorita legaturii nervului optic direct catre creier care este conectat la toate partile corpului. Irisul este o membrana pe suprafata careia apar o serie de umbre, semne, arcuri de cerc, puncte sau pete de diferite culori, fiecare indicand o anumita conditie a organelor. Pot fi astfel identificate afectiuni ale glandei tiroide, rinichilor, inimii, creierului, sangelui, colonului sau afectiuni psihice, precum si predispozitia catre anumite boli. Iridiologia nu este folosita de sine statatoare pentru diagnosticarea bolilor, dar luata in considerare alaturi de analizele clasice poate ajuta la depistarea mult mai rapida a bolilor si aplicarea tratamentelor de vindecare din timp. Este o metoda de prevenire si descoperire, nu de tratare a bolilor.
