Si-a urmat sotul in Statele Unite, dor la scurt timp, el a murit. 
Era insarcinata si astepta sa nasca gemeni. Viata ei a pendulat intre speranta si disperare, intre dorinta de a ramane si aceea de a pleca.
Era gravida in sase luni cand a venit din nou in Romania ca sa-si rezolve niste probleme legate de diplome, acte, hartii. Chipul ei, din care candva radia fericirea, avea acum trasaturile aspre ale suferintei. Hainele negre, de doliu, curgeau de pe ea. Doar sarcina care-i marise burta camufla jalnic slabiciunea trupului ei putintel. Oricine a cunoscut-o pe Rona se crucea in fata nenorocirii ce i se intamplase. Cunoscuse un american – baiat frumos, destept, tanar, si plecase dupa el, plina de dragoste si speranta intr-o viata „altfel”- asa cum vazuse ea in filmele cu si despre americani. Dar dupa opt luni de la casatorie, un accident grav a curmat viata sotului ei. Era singura, printre straini, insarcinata in sase luni, asteptand gemeni.
Intalnirea cu ea a fost stranie: aflasem ca este „vaduva”, cuvant nepotrivit pentru cei nici treizeci de ani ai ei. Auzisem ca o sa nasca gemeni, si asta crea, in mintea celui care-i citea tristetea din ochi, imaginea aceea de femeie invinsa de viata: tragand de fiecare zi ca de o povara, rugandu-se la Dumnezeu s-o tina tare ca sa-si poata creste copiii. „Nimeni, absolut nimeni nu stie ce am trait. Imi spuneam ca nu este adevarat, ca am intrat intr-un tunel negru, ca viata mea, linistita si calma pana atunci, era suspendata undeva, in stand-by, la capatul lui. Nu se poate, nu se poate ca Rich sa fi murit! Mi-am spus asta de sute de ori, pana l-am vazut cu ochii mei la morga din subsolul spitalului. Atunci n-am putut sa plang. Nu stiu ce anume mi-a incremenit lacrimile. Cred ca socul pe care il suferisem avusese puterea unui anestezic. Abia seara, ajunsa acasa, am simtit pierderea lui ca o sfasiere a inimii. Era atat de mare durerea, ca gemeam asa cum fac animalele dupa ce sunt izbite de o masina si proiectate pe marginea soselei. Imi cuprinsesem burta cu mainile, intr-un gest inconstient de a-i proteja pe copiii mei nenascuti, ramasi prematur fara tata.
MA INDRAGOSTEAM IN FIECARE ZI DE EL
August, 2003. Rona era la mare, la Mamaia, cu prietena ei. Doua fete de 28 de ani, singure. Una care-si parasise iubitul, cealalta care fusese parasita. Acolo l-a cunoscut pe Rich. Pe faleza, isi faceau plimbarea, in multimea de turisti autohtoni, doi barbati bine facuti, frumosi, bronzati, afisand de departe acel nedefinit, dar pregnant aer al strainilor aflati in trecere pe litoral. Fetele s-au simtit observate, studiate discret si, pentru ca baietii li se pareau interesanti, lucrul acesta nu le-a deranjat. Ba, dimpotriva, au savurat zambind in coltul gurii micul succes al seductiei feminine. Cand ele s-au asezat la o terasa, cei doi s-au invartit, si iar s-au invartit, pana locurile de la masa alaturata fetelor s-au eliberat.Asa a inceput totul. ,,A fost dragoste la prima vedere. Si pentru el, si pentru mine. Daca nu mi s-a intamplat in adolescenta, nu credeam ca este posibil la 28 de ani. Dar … a fost.”,Americanii” le-au dat intalnire a doua seara, in acelasi loc,iar ele nici ca au stat prea mult pe ganduri. Seara urmatoare, la fel. Si tot asa pe parcursul unei saptamani intregi. „Ma indragosteam de el in fiecare zi, mai mult, si mai mult, si simteam din partea lui acelasi lucru.” Dar concediul fetelor se terminase si urma, inevitabil, despartirea. „Venisera amandoi la baza americanilor de pe aeroportul Mihail Kogalniceanu. Rich era inginer chimist, urma sa stea doua luni in Romania pentru niste expertize. Nici nu stiu cum sa descriu starea aia speciala de indragosteala. Si tristetea care m-a cuprins in ziua plecarii mele la Bucuresti … Au venit amindoi la gara din Constanta sa ne conduca. Era putin desuet si romantic gestul, dar pentru ca au promis, au venit. Noi le zisesem asa, in gluma, dar ei au luat-o foarte in serios. Dintre cele doua cupluri era clar ca la mine si la Rich se sudase ceva profund, care se prelungea dincolo de vacanta. Ne-am lasat telefoanele, adresele de email. Tin minte ca in prima zi in Bucuresti, n-am primit nici un semn de la el, nici e-mail, nici telefon.
Am fost atat de trista toata ziua! A doua zi de dimineata, cand am gasit mesajul de la el pe mail , inima o luase razna, bataile ei imi spargeau pieptul de bucurie.” In weekend, Rich a venit in Bucuresti, iar saptamina urmatoare, a plecat iar la Constanta. Si au tinut-o asa pana la jumatatea lui septembrie, cand el a trebuit sa plece in America. „Ne-am facut atatea promisiuni, am proiectat atatea planuri. Procedura de acordare a vizei pentru mine nu era tocmai usoara. Dar el a simplificat totul. Ne iubim. Ne casatorim. Punct. A fost foarte direct si foarte romantic in acelsi timp. A venit cu un buchet de flori imens – peste douazeci de trandafiri rosii – si cu o cutiuta din acelea minunate, minuscula, delicata ca o bijuterie. Inauntrul ei era o bijuterie si mai de pret: un inel cu acvamarin, piatra mea norocoasa. Eram emotionata, eram incurcata, i-am spus «da, da, vreau sa ma casatoresc cu tine» si lacrimile imi curgeau pe obraji. Pentru prima data in viata mea am simtit cum este sa plingi de fericire.”
LUNA DE MIERE IN CARAIBE
De Craciun, Rona si Rich s-au casatorit in Romania. Apoi au plecat la el, in Los Angeles. A iubit din prima zi, asa cum il iubise si pe el, casa pe care o vazuse in fotografiile trimise de el prin Internet. L-a iubit pe catelul Doll, a indragit gradina frumoasa la care visase privind-o in imaginile digitale. A cunoscut-o pe mama lui, o femeie frumoasa,sportiva, tanara prin spirit, inteleapta prin atitudine. Luna de miere au petrecut-o in Caraibe – „un colt de paradis, cu niste apusuri care te lasa fara grai”, zice. Viata ei devenea in fiecare zi altfel – surprinzatoare, plina de dragoste si caldura. Toate acestea o faceau fericita. „Vezi, in Romania fusesem reporter la radio. Stapaneam limba, vorbeam bine engleza. Dar nu poti practica o meserie care presupune sa vorbesti intr-o limba de imprumut. Ma gandeam ca o sa-mi iau o slujba, dar nu ma grabeam. Eram prea fericita si as fi vrut sa simt acea bucurie din plin. La doua luni dupa plecarea mea din Romania am ramas insarcinata. Doamne, ce s-a bucurat Rich!” Zilele se rostogoleau lin, ca niste margele, una dupa alta. Rona renuntase la ideea de asi cauta de lucru: era insarcinata, in primul rand, iar sotul ei castiga foarte bine. Zilnic, el pleca la laboratoarele unei uzine chimice din afara orasului,ea ramanea acasa uimindu-l seara cu bunatatile culinare din bucataria romaneasca. Asa a cunoscut-o pe Mary, vecina mai in virsta, dar care a indragit-o pe straina care petrecea uimitor de mult in bucatarie si pregatea niste mancaruri si mai uimitoare. „Pentru americani, Europa este un continent rafinat, sinonim cu ceea ce stiu ei despre natiunile mari, Franta, Germania, Italia. Spuneam «I’m from Romania» si dadeau din cap asa, usor admirativ.” Cand a invitat-o pe Louise sa le deguste salata de boeuf, sarmalele, apoi ciorba cu bors, romaneasca, a cucerit-o definitiv. Si nu doar pe ea, ci pe toate doamnele pensionare de pe strada. Vorbeau intruna despre „tanara doamna din Europa” care facea prajituri minunate si niste mancaruri cum ele nu mai gustasera vreodata. Cand s-a intamplat nenorocirea, era acasa, cu soacra ei, Katerine, venita-n vizita. Viitoarea bunica o indragise pe fata asta din Romania care avea ceva ce nu se regasea la fetele din America: adora sa gateasca, era plina de viata, gradinarea, decora casa, umplea aerul cu zambetul si veselia ei. Si il iubea la nebunie pe Rich, unicul ei fiu. ,,A fost o relatie foarte sincera si frumoasa cu Katerine. Mi-a fost prietena, indrumatoare, mama. A fost TOTUL pentru mine dupa ce Dumnezeu l-a luat la el pe Rich. Nu este adevarat ca toti americanii sunt superficiali. Katerine era o exceptie, daca asta o fi regula.”
DUPA EXTAZ A VENIT SI AGONIA
In ziua fatala, Katerine venise la ea cu o surpriza: niste cactusi superbi, in ghivece de ceramica galbena. ,,Au venit doi colegi de-ai lui Rich si am inteles din privirile lor ca s-a intamplat ceva grav. N-au indraznit sa-mi spuna si au chemat-o afara pe soacra mea. I-au spus ceva, iar ea a devenit dintr-o data intepenita, imobila. Apoi a inceput sa planga In hohote.” Rich murise intr-un accident de masina, in timp ce mergea spre alt laborator decat cel la care lucra el. Un camion a intrat in masina in care se afla impreuna cu un alt coleg. Colegul a avut cateva fracturi grave, dar a scapat. Rich a murit in ambulanta, in drum spre spital.
Pentru ca se afla in timpul programului, a fost considerat accident de munca. Firma la care lucra sotul ei a despagubit-o pe Rona cu cateva zeci de mii de dolari.”Nici milioane daca mi-ar fi dat, nu mi-ar fi alungat nelinistea, nesomnul, disperarea si depresia. Eu acolo nu cunosteam pe nimeni. Doar cativa vecini si pe soacra mea, care locuia in celalalt capat al orasului. Ce sa fi facut eu in America? Urma sa nasc peste trei luni. Gemeni. Nu stiu cum au trecut zilele, nu stiu ce anume m-a mai tinut pe picioare. Eram hotarata sa ma intorc In Romania pentru tot restul zilelor. Soacra mea s-a mutat la mine,ne-am sustinut amandoua, dar parca mai mult ea pe mine. Imi spunea tot timpul sa raman macar sa nasc acolo, apoi sa iau o decizie. Plangeam, asta faceam toata ziua. Seara mergeam in dormitor si le spunemn copiilor povestea mea – auzisem ca bebelusii comunica inainte de nastere cu mama lor. Vorbeam singura, de fapt, ca ei, copiii, erau in burta mea. Nu innebunisem, dar parca nici mult nu mai aveam. Dar facand asta, seara de seara, probabil ca de-acolo, din sufletelele lor mici, am primit tarie si curajul sa vreau sa traiesc. Cand a venit in Romania, la o luna dupa moartea lui Rich, Rona stia doar ca o sa nasca in State, dar nu era sigura ca va mai ramane acolo. Mai stia ca acolo va beneficia de o alocatie consistenta pentru cresterea copiilor – 2800 de dolari -lucru ce in Romania nu ar fi fost posibil.
„In toamna lui 2004 am venit pentru trei saptamani in Romania. Ma intreba mama: «Ce-ai sa faci tu singura acolo? Cum o sa cresti tu doi copii? Cine o sa te ajute dupa ce nasti?» Ce sa-i raspund? Dar in Romania cum o sa-i cresc? Cu sase milioane de lei pe luna? Acolo, da, nu aveam pe nimeni, dar din punct de vedere material, macar avem sustinere de la stat.” Si-a adunat lacrimile si, cu cei doi pui de om in pantec, a urcat in avion. De data asta, singura. Rich era undeva in cer si o indemna sa continue ce incepuse alaturi de el. O viata pe pamant american.
EPILOG 
Pe baiatul ei il cheama Rich. Fetita se numeste Maria. In vara asta, copiii ei au venit pentru prima oara la bunicii din Romania. Rona si-a ferecat suferinta in inima si in locul ei creste zi de zi dragoste, dragoste de mama. De un an lucreaza la o firma care produce ambalaje. Este grafician pe computer. A rezistat pentru ca si-a pastrat speranta ca Dumnezeu va avea grija de ei. Pentru asta ii este recunoscatoare si-i multumeste zi de zi. Cand ea si copilasii isi spun seara rugaciunea, „Tatal nostru, care esti in ceruri … „, mai scapa cate o lacrima. Pentru ca amandoi vegheaza. asupra lor. Si cel Dumnezeiesc, si cel care le-a dat viata .
