Melania Medeleanu ne povesteste despre persoanele dragi ei, amintiri frumoase si lucrurile care ii imbogatesc viata.
Micul Print. „O carticica pe care e pacat s-o descrii. E mai simplu si mai eficient s-o citesti. Intr-o ora-i gata. Iata o mostra: ‘Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti desp
re un nou prieten, ei niciodata nu vor pune intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate: Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri ii plac mai mult? Face el colectie de fluturi? ci intreaba: Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui? Numai atunci cred ei ca il cunosc.
Daca le spuneti oamenilor mari: Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis, ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spuneti: Am vazut o casa care costa o suta de mii de franci. Ce frumoasa e! vor exclama atunci.’
Micul Print e bucuria de a explora, de a intelege, de a intreba si a primi raspunsuri, de a zambi unei stele cazatoare, de a avea grija de o floare. Sa imblanzesti o vulpe si sa bei apa dintr-o fantana. Bucuria de a trai simplu. Simplu, nu?”
Redactia de stiri. „Antiteza simplitatii. Cand nu esti in stare sa traiesti simplu, traiesti complicat. Alergi, te agiti, te enervezi, faci gastrita, aduni un milion de griji. Obosesti, plangi, reusesti, razi. Trairea in varianta moderna.”
Soare si liniste. „Dati-mi o zi cu soare si liniste si lumea va fi a mea. Nu-mi pot imagina viata fara soare. O zi fara soare e o zi in care obosesc mai repede. Oricat ar fi de frig afara, soarele reuseste sa-mi alunge frigul din oase. Ma incarca, ma mangaie, ma dezmiarda. Ma biciuieste vara. O zi cu soare e in continuare singura garantie ca voi zambi cel putin o data. Si daca reusesti sa prinzi o raza intr-o zi fara griji, langa un lac adanc de munte sau pe o plaja de care nu mai stie nimeni, ei bine, asta e ceea ce numesc eu o zi perfecta.”
Mirela. „Ne stim dintotdeauna. Ne-am certat de un milion de ori. Si tot de atatea ori ne-am impacat. Si-o sa ne mai ciondanim pe lucruri marunte, cum ar fi cel mai inalt deal din Bucuresti, daca bananele verzi sunt mai bune decat bananele galbene, daca bradul trebuie decorat in rosu sau argintiu, daca iubitul ei e sau nu de treaba.
Si toate astea doar ca sa ne mai impacam intr-o dimineata la cafea sau pentru ca, dupa zile intregi de tacere, telefonul sa sune si sa aud, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic: ‘Mergem la un film?’. Am crescut impre
una de pe vremea cand ne intrebam daca o sa fim vreodata in stare sa conducem o masina, sa avem un job decent sau o casa… am facut impreuna primul meu accident, am pus fundatia caselor pe acelasi teren si sunt mandra de ea in fiecare zi cand vad cat e de desteapta.
Ii fac placinta de mere la miezul noptii, ii fur zahar din casa cand raman fara si facem planuri pentru copaceii pe care-i vom pune in gradina. Uneori imi trimite un mail in care ma intreaba: ‘Da’ tie chiar nu ti-e niciodata dor de mine?’, si eu ii spun ‘Nu prea’.
Si-mi pare rau de fiecare data. Dar ma gandesc ca stie de fapt ca mi-a infrumusetat viata si m-a facut sa pretuiesc prietenia mai mult decat orice altceva.
P.S.: Mirela, Doru, Misu, Vlad, Clau sunt oamenii pe care-i iubesc, prietenii mei, dar nu m-ati lasat sa scriu decat despre unul singur, comitand in acest fel o apriga nedreptate.
Din 2002 este jurnalist al postului Realitatea TV, unde lucreaza ca editor-prezentator al jurnalelor din prime-time, moderator si realizator de emisiuni. Colaborarile cu Reuters, BBC Radio School si Centrul pentru Jurnalism Independent au ajutat-o sa se perfectioneze, astfel ca in 2006 obtine o bursa Freedom House de 3 luni, in Statele Unite, specializarea televiziune. In 2005 si 2006 a castigat, alaturi de echipa stirilor, premiul pentru cel mai bun jurnal, oferit de Asociatia Profesionistilor din Televiziune.
