Cand eram in liceu, o „imprumutam” din garderoba tatalui sau a fratilor nostri mai mari. Seduse de simplitatea si farmecul unei camasi albe, nu ne temeam de vreo greseala de stil, pentru ca nici nu am fi putut comite vreuna. Barbatii au mai pierdut un teritoriu al vestimentatiei exclusiv masculine: camasa alba. Ca si cand nu ne-ar fi ajuns ca ne imbracam in pantaloni, purtam costume si cravata. Le-am luat acum si semnul distinctiv de putere, control si prestanta.
Camasa, intre inocenta si seductie
Pentru femeile independente, pentru care eleganta e doar o chestiune de echilibru, cel mai bine balanta o egalizeaza o camasa alba. Dar nu te lasa pacalita de inocenta ei. Altfel, cum ai putea caracteriza o bluza alba, cu nasturii desfacuti pana aproape de talie, dezgolind decolteul unei femei si lasand sa se intrevada dantela lenjeriei? Numai inocenta nu! Dar ce ne fascineaza totusi la ea? Poate simplitatea… Desi ne este permis sa ne jucam in voie cu volane, drapaje si suprapuneri, tanjim in secret dupa croiala sobra, arhitecturala a unei camasi albe. Poate versatilitatea… O putem asorta la clasicele costume business, la o fusta ecosez in stil „college girl”, la pantaloni gen anii ’40. O purtam descheiata peste un top sau legata in talie ca dansatoarele de salsa. Sau, dupa o partida de sex, imbracam in graba camasa iubitului, pentru ca ni se pare mai la indemana decat hainele noastre. Si aproape toti barbatii se declara fermecati de imaginea unei femei imbracate doar in camasa si lipaind desculta prin casa. Sa fie si la ei vorba de aceeasi nostalgie spre un echilibru masculin-feminin? Sau poate cromoterapia… Un aer de prospetime si puritate care ne invaluie. Camasa alba renaste mereu. Coco Chanel a innobilat-o cu siraguri de perle, noi ii asortam o bandana la gat. Dar in ambele ipostaze, ne cucereste pentru ca ne imprumuta din personalitatea ei.
