aDe obicei „cocosului” ii place sa detina suprematia, dar oare sunt familii in care „gaina” este pe primul plan? Sau cupluri in care canta cand unul, cand altul?

Fiecare vis pe care il avem se desfasoara intr-o scena, intr-un spatiu pe care nu o percepem in sine. Este o scena care are o anumita semnificatie. Aceasta scena de multe ori nici nu poate sa fie interpretata dar exista ca o zona a visului in care nu poti ajunge. Senzatia aceasta de scena o aveti de multe ori cand intalniti un grup. Oamenii se aseaza intr-o ordine data, unul langa altul intr-o linie imaginara, intr-un cerc sau intr-un oval cu un spatiu gol in mijloc. Plecand de la aceasta viziune a lui D. Anzieu putem vorbi similar de un spatiu al cuplului. Evident acest spatiu il reprezinta casa, acasa. Dar acesta este spatiul real.

Comentariul cititoarei aseaza cuplul intr-un alt fel de spatiu – un spatiu al imaginarului in care cuplul devine o institutie formata din sefi. Este o distributie ierarhica care se desfasoara intr-un plan fantasmatic. Atunci apare o alta problema – cea a rolului. Rolul de sef are sens in relatie cu contrarolul subordonatului.

In absenta subordonatului, nu putem vorbi despre sefi. O institutie formata exclusiv din sefi nu are o organizare ierarhica. In mod sigur cuplulu sau familia nu este o companie multinationala sau Primaria care sa aiba o organizare ierarhica. Dar fantasmatic putem vorbi despre aceste roluri de ”sefi”.

In spatiul imaginar al cuplului presupus de acest comentariu putem vorbi despre o largire a grupului, a cuplului la nivele in care apar si ”subordonatii”. Avem doi sefi prin urmare avem niste subordonati de care raspund acestia. Ei nu au o identitate, putem presupune ca e vorba de copii sau de amanti sau de socrii, ei nu au o concretete. Dar aceasta proiectie a cuplului prin aceste cuvinte este un mod bun de analiza atat a autoarei, cat si a cuplului.

Spatiul imaginar al familiei este unul important. In Psihanaliza Legaturii exista o metoda de lucru bazata pe ”planul casei”. In care fiecare membru al unei familii este invitat sa faca un plan personal al propriei case. Asociatiile care se dezvolta in jurul acestei teme sunt foarte variate si bogate.

Fantasma sefului poate sa ne duca spre tema autoritatii. Daca in familie este un sef, atunci ceilalti se presupune ca se raporteaza cumva la seful respectiv – prin ierarhizare. Daca sunt doi sefi apare urmatoarea intrebare: ”cum se iau deciziile?”. In fapt modul in care se iau deciziile este simplu – realitatea obliga la luarea lor. Cum isi iau casa, masina, unde isi petrec week-end-ul, toate aceste decizii sunt luate intr-un fel sau altul. Cu alte cuvinte vorbim despre una din problemele majore ale societatii romaneste actuale – problema autoritatii. Cuplul este un loc in care sunt asezate toate aceste lucruri pe care societatea le genereaza – in acest caz vorbim de una importanta care se simte in toate planurile sociale – problema autoritatii.

Solutie? – Daca ma intorc la cuplu si la familie – in orice terapie de cuplu sau familie se lucreaza pe ceea ce este. Adica aceasta problema banala a deciziei unde isi petrece familia week-end-ul poate permite analiza situatiei acelei familii. Lucrurile se intampla cumva. Ca un membru al familiei sau toti ar dori sa fie altfel ceea ce se intampla, acesta este un alt aspect. Ceea ce conteaza in primul rand este ca, in prezent, exista un mod de functionare. Acest mod de functionare poate sa fie modificat doar atunci cand este inteles, integrat. Mai intai de toate este necesara atentia spre intelegerea modului de functionare al cuplului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here