Aş merge pe partea calitativa a întrebării şi mai puţin pe partea cantitativă şi anume, întrebarea mai corectă ar fi „dacă ne putem îndrăgosti de mai multe ori”. Cantitativist vorbind, nimeni nu ştie răspunsul la întrebarea dv. – ar putea fi între 0 şi infinit. Nu există un număr strict de situaţii în care cineva se poate îndrăgosti.
Iar dacă am mai ţine cont şi de latura destini
că-ghinionistă, am putea să ne întâlnim şi să nu ştim că o avem în faţă, pentru că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă cu respectiva persoană.
A putea să te îndrăgosteşti este o capacitate de care nu toată lumea se poate bucura în viaţă. Ea îşi are premisele de formare în copilărie. De asemenea este puternic conectată cu capacitatea noastră de ataşare, de ataşament faţă de alte persoane. Prima persoană importantă de care ne ataşăm este mama, iar ataşamentul este un proces lung, dificil şi complex. Dacă relaţia cu aceasta sau cu orice substitut matern, din anumite motive, nu se instalează cum trebuie, capacitatea de ataşare de alte obiecte externe (persoane) scade vertiginos mergând până în patologic.
Aceasta ‘relaţie primară’ permite realizarea ulterioară a oricăror legături de ataşament cu alte persoane, alături de ea ar mai fi şi alte mecanisme şi contexte psihologice care favorizează legături şi ataşamente faţă de alte persoane (mă gândesc la rezolvarea Complexului Oedip).
„Capacitatea de a iubi, de joacă şi de muncă” sunt câţiva factori pe care Freud i-a oferit când a fost întrebat dacă ar putea descrie un portret al unui om sănătos psihic.
A te îndrăgosti presupune să poţi depăşi iubirea narcisică de sine şi să te poţi lăsa condus de alte motivaţii, impulsuri în relaţie cu alţii. „Îndrăgosteala” este un proces complex, în care intervin factori psihologici dar şi factori biologici importanţi (activitatea diverşilor analizatori, activismul hormonal, activitatea cardiacă, etc).
Psihologic, în mecanismul de îndrăgostire sunt angrenate diverse faţete ale personalităţii: presupune atracţie, curiozitate de celălalt, idealizare, confruntare, seducţie, gândire magică. Când ne îndrăgostim găsim în celălalt acel „ceva” care ne place şi care ne face să vibrăm într-un anumit fel.
Cred că atunci când suntem îndrăgostiţi suntem într-un fel mai puternici şi într-un fel mai slabi. Suntem mai puternici pentru că ne creşte stima de sine, încrederea, împlinirea sufletească este mare şi mai slabi, pentru că suntem vulnerabili, sensibili, şi mai expuşi atacurilor (narcisice) ale celuilalt.
Cred că sunt persoane care se pot îndrăgosti foarte uşor de mai multe ori, cum şi persoane care dacă o fac odată, o fac pentru totdeauna şi sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi. Cum nu cred că sunt diferenţe cantitative între bărbaţi şi femei, că unii ar fi mai predispuşi decât alţii…
Acum ar interveni diferenţa între verbele ‘a te îndrăgosti’ şi ‘a iubi’ cât şi diferenţa între fantasmă şi realitate. Mulţi spun sau cred că se poate să îţi întâlneşti dragostea pe net, sau să o regăseşti între coperţile unor reviste de modă, la TV, etc. Aceasta nu este o îndrăgostire reală, este virtuală şi mai des întâlnita în adolescenţă, şi este un altfel de relaţie care poate încurca sau ajuta în găsirea unei persoane reale de care să te ataşezi.
Încă ceva, ca o concluzie, a te îndrăgosti este folosit la singular, ceea ce înseamnă că se poate întâmpla ca aceasta relaţie să fie unilaterală, să nu întâlnească în celalalt răspuns, reacţie. În aceste situaţii este mai dificil să putem vorbi de o relaţie bună. În balanţa invizibilă, doar un partener dă, oferă iar altul doar primeşte, fără să întoarcă sentimentele oferite… şi e trist să se întâmple aşa.
