Moartea iubirii nu exista. Exista doar transformarea ei. In indiferenta, in ura, in prietenie… Dupa persoana, dupa context, dupa perioada in care te afli… La inceput poti simti durere… mai apoi revolta, dorinta de a te intoarce, confuzie… Zeci de intrebari te macina in nebunia lor: Am facut bine? Poate ca nu trebuia sa terminam. Poate ca ar trebui sa mai incercam… Apoi vine indepartarea, uitarea a tot ce te-a facut sa nu mai vrei, sa nu mai poti, absenta durerii si intr-o buna zi amicitia. Aducerea aminte cu placere a tot ce a fost. A tot ce ti s-a dat, a tot ce ai oferit. Iubirea isi traieste punctul final. Insa amintirea ei abia atunci incepe. Si de ce ai uita? De ce ai nega? Daca a fost a ta, ti-o vei aminti. De mult transformata in altceva, iti vei aminti iubirea ca pe un dar pe care l-ai avut candva.
Iti scriam in urma cu un an despre cum poti trece peste o despartire. Iti mai amintesti sfaturile mele? Le-ai pus in aplicare? Sper ca nu a fost cazul, insa m-as bucura daca as sti ca avand nevoie de o mana de ajutor, randurile mele ti-au fost macar intr-o mica masura de folos. Dupa un an de zile, ca o reintoarcere la acel articol, ca o parte a doua, ti-am oferit aceste randuri.
Si eu am iubit. Si dupa ani… am putut spune celui pe care l-am iubit candva Te-am iubit atunci. Acum ne mai leaga doar prietenia.
Niciunei povesti de iubire nu trebuie sa ii pui punct fara a fi luptat pentru ea. Trebuie sa stii sa arati ca iubesti, ca-ti pasa de cel cu care esti. Iubirea nu se invata, ci doar se simte. Drumul catre ea, drumul pentru a o pastra este uneori dificil, insa merita a fi parcurs. Cate iubiri nu se pierd din cauza mandriei, a orgoliului, a lipsei unei comunicari deschise, sincere? Cate povesti nu-si sigileaza iubirea pentru ca ea sau el prefera sa spuna Sa faca el/ea primul pas spre impacare sau Nu am gresit eu. Cum sa gresesc eu?
Nu alege punctul atata vreme cat poti alege virgula. Nu inchide usa decat atunci cand camera a ramas fara de tine, fara de el sau fara de amandoi. Sau atunci cand povestea isi are un alt nume. Insa nu o tranti. S-ar putea sa sfarmi tot ce a fost frumos candva. Iar tu ai facut parte din acel ceva care a fost.
Nu-ti fie teama sa spui la revedere. Nu vei fi mai putin puternica daca vei pleca sau il vei lasa sa plece. Nu vei fi mai putin invingatoare daca te va durea.
Timpul alina orice despartire. Durerea devine experienta. Iubirea devine prietenie. Iubirea din trecut te face puternic.
Daca ai iubit si tu… candva… atat de tare incat te-a durut insa te-ai despartit pentru ca el nu era acela… cel pe care il asteptai, doreai… jumatatea ta… multumeste pentru ca ai putut iubi, multumeste pentru ca ai putut sa simti… si mergi mai departe. Nu privi in urma cu manie. Pastreaza amintirea unei iubiri care iti va da forta de a merge mai departe. Nu lovi in ce ai iubit candva. De ce sa lovesti cand poti mangaia? Daca e prea greu sau prea devreme pentru a ramane prieteni, alege distanta. Alege sa fii o straina, insa niciodata dusmanul omului pe care l-ai iubit. Daca cineva a gresit atunci si acel cineva a fost bineinteles el, iarta acum. Iarta tu. Nu fi tu cea care da cu piatra. S-ar putea sa iti lovesti propria vina… sau chiar inima ta. Multumeste-i celui ce ti-a dat candva iubirea si cauta-ti marea dragoste. Multumeste-i prin prietenia ta, prin gandul tau bun, prin dorinta ta ca lui sa ii fie bine. Si mergi inainte… Iubirea ta, puterea ta…
