Nu regreta ca ti-ai facut tatuaj!
Cele mai comune argumente impotriva tatuarii sunt de genul: „Cum stii ca vrei asa ceva pentru totdeauna? Tatuajele sunt permanente. Daca este doar o faza prin care treci? Daca nu-ti va mai placea peste zece ani? Ce vei face la 50 de ani cu un tatuaj pe tine?” sau „Corpul tau este frumos asa cum e, natural, de ce vrei sa-l distrugi?”. Iar daca ai de gand sa ai un tatuaj care sa te lege de un prieten sau de un iubit, uita de asta! „Daca va despartiti? Daca iti rupe inima? Daca nu veti mai fi prieteni peste cativa ani?” Hai sa eliminam argumentele unul cate unul.
Ce vei face cand vei avea 50 de ani si un tatuaj pe corp?
Voi avea 50 de ani si un tatuaj pe corp. Simplu!
De unde stii ca vrei un tatuaj pe piele pentru totdeauna? Tatuajele sunt permanente.
Asta este adevarat. Nu stiu daca il voi vrea si peste ani. Dar tot nu conteaza; il vreau azi, acum. Si pana sa ajung la varsta de aur, Doamne-ajuta, voi fi avut tatuajul destul timp incat sa devina o parte din mine si sa nu imi mai fac griji.
Daca, peste zece ani, nu-ti va mai placea imaginea/cuvintele/simbolul?
(Asta este important, asa ca fii atenta) Ai dreptate. Peste zece ani probabil nu-mi va mai placea aceeasi trupa, acelasi om, nu voi mai fi obsedata de stelute cum sunt acum, dar tatuajul va fi ca un reminder. Imi va aduce aminte de timpul in care aveam aceste obiceiuri, un simbol al tineretii/experientei/libertatii etc.
Corpul tau este frumos asa cum este, natural. De ce sa il distrugi?
Corpul meu este frumos, dar nu va fi mai putin frumos daca il accentuez cu cerneala. Corpul este ca o „panza”. Bine, sa nu exageram. Dar am dreptul sa o „decorez” cum doresc.
Daca intr-o zi nu veti mai fi prieteni sau te desparti de iubitul tau?
Doar pentru ca nu a durat nu inseamna ca nu s-a intamplat. Poate va dura sau poate nu. Am o prietena care are un tatuaj sub forma de citat pe care il imparte cu alti doi oameni cu care momentan nu mai vorbeste. Recunoaste ca, dupa ruptura dintre ei, tatuajul ii distragea atentia, dar dupa ce si-a limpezit gandurile, s-a obisnuit. Intotdeauna exista o cale de a rationaliza sentimentele cuiva sau actiunile, intr-un mod care are logica. Si ea recunoaste: „Cand mi l-am facut, eram la un moment pe care il astept de mult timp. Nu m-am simtit niciodata mai sanatoasa sau mai vie ca atunci. A fost ca o gura de aer curat”.
Tatuajele nu pot fi luate la justa valoare, intelesul lor, ceea ce simbolizeaza costa mult mai mult. Pot reprezenta idealuri, idei sau puncte de cotitura din viata noastra. Nu conteaza ce se intampla mai departe, conteaza ca s-a intamplat!
O tipa pe care am cunoscut-o cand am fost cu prietena mea sa-si faca tatuajul mi-a povestit cum a fost la ea. Recunosc ca avea ceva tatuaje pe ea… „Aveam 18 ani cand mi-am facut primul tatuaj, o steluta – mai jos de stomac si am jurat ca va fi singurul. M-a durut si am avut nevoie de cateva zile sa ma acomodez, ceea ce insemna ca nu suportam nici curelele. Dar in mai putin de o luna m-am trezit ca doresc un al doilea tatuaj. Al doilea l-am facut la baza spatelui, intr-o zona mai ascunsa, mai joasa. Pentru ca nu voiam sa fie in zone vizibile, ci numai de mine stiute…partial!”
Pana la urma, e alegerea ta daca vrei sau nu sa te tatuezi. Dar unele argumente impotriva tatuarii nu sunt destul de plauzibile. Tatuajele nu ar trebui facute de oamenii care cred ca momentul dureaza o eternitate, ci de cei care vad eternitatea in toate momentele.
