Nu se intampla des sa am sentimente pentru un tip, dar atunci cand o fac, devine o obsesie. Nu-mi place sa recunosc, mai ales nu public, dar este totusi adevarat. Si cand uit de sentimente sau cand nu este in preajma mea, el este aproape inexistent pentru mine. Nu exista cale de mijloc atunci cand vine vorba de persoana care imi place si iata de ce.
- Abilitatile mele de urmarire sunt de top. Si asta nu este o lauda umila. Este de fapt terifiant cat de mult pot afla despre o persoana cu doar prenumele si numarul de telefon. Si cand sunt un tip care imi place, voi petrece timp pretios parcurgand fluxurile lui de pe retelele sociale si admirand cat de fierbinte, amuzant si adorabil este. Daca as fi investigator privat de profesie, ar fi o abilitate uimitoare, dar, din moment ce nu sunt, este doar infricosator.
- Se intampla atat de rar. Cred ca unul dintre motivele pentru care indragostirile mele se transforma in obsesii este ca le am rar. Este nevoie de un tip foarte special de tip pentru a declansa acea parte din mine pentru ca a) sunt single de atat de mult timp si b) imi place de-a dreptul sa rulez solo. Cand intalnesc in sfarsit un tip demn de afectiunile mele, tot ce ma pot gandi este la el, pentru ca parca s-ar intampla un miracol in fata ochilor mei.
- Am o imaginatie hiperactiva. Mintea mea nu se stinge niciodata. Si vreau sa spun niciodata. Deci, cand am un tip la care sa ma gandesc, el se invarte in tornada care este procesul meu de gandire. Imi este usor sa stau pe spate si sa visez cu ochii deschisi la cum ar fi viata noastra impreuna. Pot sa stau si sa ma gandesc la asta literalmente ore in sir, doar hranind si mai mult obsesia.
- Stiu ca in cele din urma, sentimentele mele se vor raci. Daca nu imi place complet rochia aia sexy din magazin, o sa-mi placa si mai putin cand o voi lua acasa. Daca nu sunt innebunit capul peste tocuri dupa un tip de la inceput, sunt sansele sa-l cunosc mai mult si sa invat despre calitatile mai putin de dorit pe care le poate avea, sentimentele mele pentru el doar vor devin mai putin intense. Asa ca ma bucur de versiunea idealista a lui cat inca mai pot.
- Sunt genul de persoana „totul sau nimic”. In orice alt aspect al vietii mele, fie dau 100%, fie nu dau deloc. Deci, ce ar face zdrobirea de un tip diferit? Nu fac nimic pe jumatate si nu ma voi deranja cu lucruri (sau oameni) decat daca sunt fericit in ele. Nu am un spectru de emotii in care sa-mi placa el, pentru ca nu are rost. E tot ce am sau sunt pana la capat.
- Nu este o obsesie periculoasa. Nu voi arata locuri aleatorii pentru a incerca sa ma intalnesc cu indragostitul meu si nici nu-i voi trimite mesaje de la sine intelegandu-mi sentimentele pentru el. Obsesia mea traieste in capul meu, asa ca nu o vad ca o problema uriasa pentru altcineva in afara de mine. Daca ajunge sa le raspunda la acele sentimente, atunci putem fi amandoi obsedati impreuna si nu ma deranjeaza deloc.
- Este mai usor sa te gandesti la o persoana decat sa te intalnesti cu mai multi. O parte din motivul pentru care sunt fie obsedat, fie complet neinteresat este pentru ca este mai usor sa te concentrezi pe un tip uimitor decat sa te intalnesti cu cativa „meh”. Sunt sigur ca exista o multime de tipi cu care as putea sa ma distrez decent, dar daca mintea mea este ocupata cu acel tip special, cu siguranta nu voi avea timp sa ma gandesc la altcineva.
- Intotdeauna caut mai mult. Am obiective in fiecare aspect al vietii mele, iar unul dintre ele este sa gasesc un tip cu adevarat uimitor si sa-i fac loc in viata mea deja plina. Cand vine un tip si se pare ca ar putea fi chiar acel tip, la naiba, da, o sa devin prea entuziasmat. Nu ma multumesc cu mai putin cand vine vorba de ceva, asa ca atunci cand gasesc ceva sau pe cineva care merita, sunt al naibii de entuziasmat.
- Sunt extrem de emotionata. Simt totul in adancul miezului meu, indiferent de ce. Cand sunt fericit, sunt bucuros. Cand sunt trist, sunt deprimat. Si cand imi place de cineva, sunt destul de indragostit. Este doar modul in care sunt conectat si nu vad nimic in neregula. Prefer sa simt totul la fel de intens ca mine decat sa ma chinui sa simt ceva.
- Daca nu este uimitor, de ce sa te deranjezi? Nu am intotdeauna o problema cu felul in care ma simt indragostitele mele, pentru ca, sincer, daca nu devin putin obsedat de un tip, sunt sanse sa nu fie tipul cu care trebuie sa fiu. Nu am timp sa-mi distrez tipii care imi plac — sunt prea ocupat sa-mi traiesc viata. De aceea, chiar daca a intrat prea mult intr-un tip imediat nu este cea mai grozava dintre idei, nu voi incerca cu adevarat sa schimb modul in care ma descurc.
