Multe dintre noi visam si ne dorim sa ne indragostim, eventual sa ne casatorim si sa avem familia noastra in care sa gasim sprijinul, intelegerea si afectiunea de care avem nevoie. 
Dupa ceva cautari, tatonari, poate relatii esuate si zile triste, ne gasim iubirea. Suntem in al noualea cer si descoperim ce bine e sa fii iubita, dorita, sunata, invitata in oras. Lucrurile se intampla, colegii sunt mai binevoitori, motive sa zambesti la fiecare pas si prietenele… prietenele din ce in ce mai straine.
Tii minte ca te-ai intalnit cu ele sa le dai vestea cea mare (daca nu cumva erau cu tine atunci cand v-ati placut prima data), s-au bucurat pentru tine si de atunci nu te-ai mai vazut cu ele. Te-au sunat intr-o sambata sa iesiti in club. Ai refuzat, ca de obicei, si a ramas ca va vedeti la o cafea, dar nici de cafea n-ai avut timp in ultimele saptamani. Adevarul e ca ai vrea sa petreci cat mai mult timp cu el, sa ii dai ocazia sa te impresioneze si sa descopere cat de minunata esti tu.
Perfect adorabil! Cred ca multe dintre noi au trait aceasta serafica stare pana cand el a spart obiceiul intalnirilor din fiecare seara, dupa-serviciu sau al weekend-urilor petrecute in doi. Din diverse motive (oricat de profesionale ar fi ele) a considerat ca este altceva mai important decat tine si pe tine te-a lasat balta. Mare suferinta! Pui mana pe telefon sa suni fetele si sa te plangi lor, ca ele te inteleg. Iti raspund laconic sau deloc si te trezesti singura, suspendata undeva intre dezamagire si uimire. Te intrebi unde ai gresit…
Daca ma intrebi pe mine, ai gresit in momentul in care ai maturat tot din viata ta, ai lasat doar orgoliul de femeie indragostita si barbatul care ti-a sucit mintile si acaparat agenda. Am trait de multe ori clipa des-vrajirii lumii, pe propria piele sau in rolul de prietena cu umeri confortabili pentru plans.
Am gresit mult cand eram mai mica, mai incepatoare intr-ale iubirii si pasionata de suferinta din dragoste. Ma exaltam si scriam tot ceea ce simt, curioasa si intrigata de transformari, dar m-am maturizat si nu imi mai permit sa renunt la mine atat de usor. Acum am viata, tabieturile si placerile mele, mici capricii si incapatanari, orice barbat din viata mea ar trebui sa coexiste armonios cu toate acestea.
Dar, oricat de rational ar suna, in jurul meu intalnesc doar contra-exemple: fete care si-au intalnit dragostea, o traiesc fericite si apoi le vezi din ce in ce mai triste si fara chef de vorba, prietene casatorite care nu pot renunta la weekendul cu sotul pentru nimic altceva, cupluri care se intalnesc in exclusivitate cu alte cupluri si alte combinatii la patrat.
