Calităţile terapeutice ale socului au fost apreciate încă din antichitate.
Florile şi frunzele sunt folosite pentru calmarea nevralgiilor, în unele afecţiuni ale căilor respiratorii şi reumatism. Scoarţa arborelui de soc are proprietăţi laxative şi diuretice, în medicina populară fiind întrebuinţată ca antihelmintic. Denumit ştiintific Sambucus nigra, socul creşte în păduri, pe lânga gar
duri, mărăcinişuri, tufărişuri. Recoltarea florilor de soc se face pe timp uscat, la începutul perioadei de înflorire. Datorită conţinutului de ulei esenţial, nitrat de potasiu, zaharuri, mucilagii, vitamina C , florile de soc au efecte tonice, diuretice, sudorifice şi laxative. Scoarţa are, de asemenea, proprietăţi laxative şi diuretice. Ceaiul de soc este recomandat în tratarea afecîiunilor căilor respiratorii: răceală, bronşită, gripă, sinuzită, rinită. Proprietăţile laxative şi diuretice ale îl recomandă pentru combaterea constipaţiei şi a obezităţii. Având rol diuretic şi sudorific puternic, socul se utilizează pentru eliminarea apei din organism, prin urină şi transpiraţie, în caz de edeme, cistită. Prin acţiunea sa depurativă şi antiinflamatorie articulară este în tratamentul şi profilaxia reumatismului şi a gutei. Infuzia de soc se obţine din o lingură de flori la 250 ml de apă, ce se infuzează 5 minute.
Recoltarea florilor se face prin tăierea inflorescentelor, în momentul când 75% din flori sunt deschise. Se aleg zile însorite, după ce s-a ridicat roua, pentru a evita brunificarea. Uscarea inflorescenţelor se face fie la soare, acoperite cu hârtie, fie la umbră, într-un singur strat, pe etajere situate în încăperi bine aerisite sau în poduri şi mansarde acoperite cu tablă. După 5-6 ore florile se scutură, se cern şi se păstreaza în pungi de hârtie pentru a păstra culoarea crem-gălbuie, mirosul plăcut aromat şi gustul dulceag şi mucilaginos. Socata, o băutură foarte sănătoasă, se prepară astfel: 5-10 flori de soc se pun într-un borcan de sticlă şi se toarnă 4,5 litri de apă. Se mai adaugă o lămâie tăiată felii şi un kg de miere de albine. Se lasă amestecul la macerat două zile, apoi, în următoarele două zile, se amestecă lichidul cu o lingură de lemn. Se filtrează si se toarnă în sticle, care vor fi bine infundate. Se păstreaza la rece, în frigider sau în pivniţe.
Socata este un bun tonic general, spumant ca şampania, cu efecte diuretice, depurative şi antitoxice. O cură cu astfel de suc are efecte benefice chiar şi la persoane cu surmenaj nervos şi astenie.
