hy:)
….sunt intr-o perioada foarte confuza…ajutati-ma!sunt intr-o relatie de un an jumate cu un baiat(miunat..:D).au fost momente si momente…cred ca ar trebui sa incep prin a spune ca sunt foarte orgolioasa…sh prea copila….el este mai mare ca mine cu 2 ani(eu am 17).relatia noastra este una foart
e frumoasa(pana mi se pune mie pata pe ceva).el este cel cu capu pe umeri aici…eu incurc lucrurile…el le descurca..:D…in fine…;))…il iubesc…sh el a demonstrat-o de multe ori.pana aici happy story..:)..
a plecat la facultate…iar mie imi fuge pamantu de sub picioare fara el…cine imi mai spune mie ce gresesc?…intre noi nu s-a terminat nimic…au fost discutii pe tema asta…tot eu am fost ceea care am pus punct la un moment dat…speriata de faptul ca o sa-l vad foarte rar…sh ca probabil cu timpu o sa se raceasca lucrurile…a incercat sa ma facasa inteleg ca nu poate sa-mi promita marea cu sarea…dar ca el stie un lucru …ca ma iubeste….sh ca ar trebui sa-mi aduc aminte ce ne-am promis odata…’ca niciodata no sa renuntam unul la altu’.si totusi eu am facut-o…nu odata de mai milte ori…si el de fiecare data ma iertat sh s-a intors la mine.si mi-a promis inca odata ca niciodata nu o sa renunte la mine…il iubesc…si stiu ca sunt o egoista..m-am gandit doar la mine..la cum cred ca mi-ar fi mie mai bine.dar mi-am dat seama ca sa ne despartim nu e solutia…vreau sa lupt daca chiar il iubesc…vreau sa-i arat ca tin enorm la el…si ca nu o sa mai fiu copila de ieri…este bine ce fac?
