Nici unei femei nu-i este usor sa recunoasca ca si-a inselat sotul.
Rusine,regret? Da, le simt. Dar simt si o mare bucurie . Pot spune ca sunt o femeie norocoasa, pentru ca m-am regasit. Adolescenta fiind credeam ca am descoperit barbatul ideal. 
Ovidiu era cu trei ani mai mare decat mine , intrase la facultate si era frumos foc .Era tipul sportiv, juca fotbal, toate fetele se dadeau in vant dupa el. Frumusel, suplu,agil,parea periculos. L-am revazut la o petrecere. Era cam singur, niciun alt amic de-al lui nu fusese invitat. De fapt, venise pentru mine, dar asta mi-a spus-o mai tarziu.Am dansat impreuna toata seara . Ne-am intalnit a doua zi si apoi luni la rand. A plecat in armata, ne-am scris.
Dupa noua luni, cand s-a intors acasa, ne-am casatorit. Ne-am mutat impreuna intr-o garsoniera. Atunci am observat ca poarta ciorapi supraelastici, ca nu face dus in fiecare zi si se gandeste cam zece minute daca sa cumpere o inghetata sau nu. La inceput am fost socata, pentru ca nu semana deloc cu barbatul pe care il iubeam . L-am lasat in pace crezand ca trece printr-un moment de deruta. Un barbat tanar se obisnuieste greu cu regulile casniciei. Cu fiecare zi,insa, devenea parca tot mai meschin si mai de neinteles. Schimbam cuvinte banale, deja nu mai comunicam.
Am incercat sa ma apropii de el, sa patrund in sufletul lui. Degeaba. Ma izbeam mereu de un zid. Am renuntat si l-am intrebat daca vrea sa ne despartim. Mi-a raspuns ca nu, ca el se insoara o singura data in viata , ca ce va zice mamica si taticul…. A urmat o perioada cand am trait in aceeasi casa, ca doi straini. Nu mai faceam dragoste deloc. Pentru el, un copil insemna doar cheltuieli in plus. Isi ocupa timpul cu prietenii sai, cu ziarul si cu televizorul. Eu stateam ca proasta, singura in bucatarie si plangeam. Nu stiu nici astazi de ce s-a schimbat asa brusc. Sau poate asa fusese intotdeauna , dar ii creasem eu o imagine frumoasa, fiindca eram tanara si indragostita.
Dupa un timp,nu l-am mai bagat in seama. Mi-am schimbat serviciul, mi-am facut prieteni cu care ma duceam in oras. Asa m-am intalnit cu un fost coleg de liceu pe care, de altfel, nu prea il bagasem in seama niciodata. Am schimbat cateva cuvinte si numerele de telefon. Dupa trei zile, m-a sunat. Ne-am intalnit in oras, ne-am plimbat si i-am povestit despre viata mea. Se vedea ca sufera alaturi de mine.Era primul barbat , dupa multi ani, cu care puteam vorbesc deschis. Imi oferea ceva dupa care tanjeam de multa vreme: intelegere.Am mers mana in mana pana la el acasa unde am ramas pana a doua zi.. Era liber si nu avea prejudecati.M-am simtit putin vinovata dar si implinita . Mi-am recapatat increderea in mine, mi-am recapatat frumusetea si pofta de viata. Acum cred ca stiu ce fel de barbat caut si ce fel de existenta imi doresc. Nu-mi pare rau decat ca am pierdut niste ani, incercand sa salvez ceea ce nu se putea salva…
Laura
