Acum cateva milioane de ani, barbatii plecau la vanatoare in grup. De cele mai multe ori, intarziau peste noapte, uneori si cateva luni. Cand se intorceau acasa, dupa partidele sexuale de rigoare, daca erau intrebati ce au facut atata timp, ridicau din umeri si incepeau sa se scarpine.
Mai tarziu, cei care supravietuisera atat cautarii hranei, cat si proaspatului coit se strangeau intr-o pestera separata si evocau cele mai importante evenimente din timpul vanatorii. Femeile au presupus ca vorbesc despre prestatia lor sexuala, impresie ramasa valabila pana azi. Desi vanatoarea s-a transformat in programul de lucru de opt ore, obiceiul de a discuta despre cum a trecut ziua s-a pastrat si s-a transformat intr-o iesire denumita generic “la bere”. Un studiu a aratat ca, in discutiile masculilor, serviciul ocupa 25% din timp, iar femeilor le e dedicat 18% din timpul lor. Ele nu privesc cu ochi buni iesitul la bere al partenerilor: isi inchipuie vaste conspiratii impotriva lor, in care sunt dezvaluite amanunte din dormitoare, ori, daca sunt suficient de inteligente, nu le convine ca barbatii se pot simti bine si altfel decat in compania lor.
La o bere, barbatii se simt in largul lor. Nu mai trebuie sa-si controleze limbajul. La o bere, se sterg granitele intre sefi si subordonati. La o bere se spun cele mai bune bancuri. Daca sunt femei de fata, nu este permis decat accesul celor din gasca si care, de obicei, nu au prieten. Berea nu este decat un pretext pentru camaraderie, dar depinde de cantitate. Prietenii stiu de ce. Reclamele la brand-urile de bere, in special la cele romanesti, merg pe ideea distractiei “cu baietii”, sintagma valabila doar in cazul cand baietii au o partenera stabila de sub tutuela careia evadeaza. Daca vreti sa aflati insa ce gandesc cu adevarat barbatii cand ies la o bere, cititi textele de pe peretii barurilor irlandeze. Cheers!
