Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau o slujba. Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !
Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi – manager , boss , patron – a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici ” Patroane ” , nici ” Domnule patron ” si nici ” Boss ” sau ” Sefule „. Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui – sefule ! Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim acestuia alt nume decit cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu ” Domnule draga , …” sau ” Stimata doamna ,
O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: ” Buna ziua , domnule profesor ” , ” Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor ” sau ” Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer ” .
Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu. Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic – ” da ” sau ” nu ” sau ” multumesc „. Sa spunem : ” Nu , domnule ” , ” Da , doamna ” , ” Da , mama ” sau ” Multumesc , Ana „. De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia. De exemplu ” Domnul mai doreste ceva ? ” este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei. In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au.
