Greier sau furnica ??

De ce exista avari bogati si cheltuitori saraci? Pentru ca felul in care iti cheltuiesti banii nu depinde doar de venitul pe care il ai, ci si de personalitatea ta.

Un vechi proverb spune ca banii sunt doar bani. Nu este asa de simplu, ras­pun­de, insa, psihanaliza. Pentru ca acestia au valoare de limbaj. Ei folosesc pentru a exprima dorintele tale, sentimentele – tandre sau agresive – si arata relatia ta cu viata. Sfidand legile economiei, modul nostru de a cheltui nu se raporteaza adeseori la veniturile noastre reale. Cheltuileile pe care le fa­cem demonstreaza diversitatea comportamentelor noastre.

Exista unii care economisesc, si altii care nu se pot stapani sa nu arunce banii. Cei care se gandesc cateva ore inainte de a semna un cec, si cei care sunt mereu gata sa-si faca placere. Subiectivitatea este atat de evidenta incat te intrebi daca un raport „normal“ in ceea ce priveste banii e posibil. Da, relatia ta cu banii spune mult despre ceea ce esti.

Adeptii stapanirii de sine

Fiecare ban economisit inseamna pentru unii o victorie. Nimic nu pare mai reconfortant pentru acesti oameni decat sa iasa dintr-un magazin fara sa cumpere nimic. Acesta reprezinta un mod de a-si testa si capacitatile de autocontrol.

Nevoia de a-si pastra banii poate sa vina de la o nesiguranta, de la o lipsa de incredere in sine. Banii servesc atunci drept reper in a se ghida in viata. Pentru a-si domoli nelinistea cu privire la viitor, un barbat isi gestioneaza bugetul foarte stramtorat, frus­trandu-si familia, privandu-se de satisfactii pe care si le-ar putea oferi fara probleme. Actionand astfel, lectura extrasului sau de cont ii ofera mereu o usurare.

Eh… ii ramane mai mult decat suficient! „In orice caz, daca, in aceasta tara, ar fi mai multi care ar actiona ca mine, ar fi mai putini oameni fara adapost“, le raspunde prietenilor care ii critica comportamentul. El, cel putin, face tot posibilul sa se puna la adapost de astfel de surprize, altfel s-ar simti prea vulnerabil. In inconstientul lui, a fi „descoperit“ este echivalent cu a fi gol.

Specialistul Bogdan Lucaciu afirma: „Psihanaliza a descris aceste comportamente ca fixatii ale libidoului (energiilor emotionale) in perioadele copilariei timpurii. Retentia este legata perioada de invatare a controlului sfincterelor la copil (stadiul anal). Controlul sfincterian este prima posibilitate de a controla prin efort propriu ceva din corpul sau, prin retinere sau descarcare. Controleaza astfel nu numai ceva din corpul propriu, ci si din comportamentul parintilor. Primeste aprobare sau nemul­tumire, deci, poate controla prin succes sau revolta, prin propria intentie, lumea lui semnificativa, si, prin extensie, lumea.

O nereusita a controlului acestei lumi poate duce la sentimentul ca acest „mecanism“ al retentiei este esenta pierderii controlului. In situatii conflictuale sau in dificultati din viata externa, ansamblul energiilor emo­tio­nale regreseaza la acelasi nivel din copilarie. Batranii in regresia lor au tendinta de a strange lucruri inutile, adesea putandu-se vedea colectionari patologici de obiecte din gunoaie ori de animale de casa, ori altele.“

Temperamentele risipitoare

„Specialistii remarca faptul ca multi adepti ai cheltuielii sunt persoane anxioase. Fara a fi cumparatori com­pulsivi, sunt multi care, atunci cand sunt deprimati sau nelinistiti, se duc la cumparaturi. Se folosesc de bani pentru a scapa de greutatile ca­re-i constrang – tulburari interioare, nelinisti legate de viitor… Printre cheltuitorii anxiosi se numara si „greierii“ orbi, care prefera sa nu se vada cheltuind.

„Calculul nu e punctul meu forte“, se justifica cineva. „Si apoi, prefer sa nu stiu pe unde ma aflu cu socotelile.“ Multi dintre ei par fara griji. Totusi, aceas­ta atitudine rezulta cel mai adesea dintr-o dorinta inconstienta de a nu vedea, de a nu sti nimic, din teama de viitor, explica psihologii. A te abtine sa te gandesti la propriile cheltuieli e o forma de protectie. Uneori acest lucru poate fi efectul unei do­rinte agresive de a-l face pe cela­lalt sa plateasca.

Este cazul Adrianei, care are 26 de ani si nu isi face deloc griji daca are sau nu contul alimentat, inainte de a proba o rochie pentru a o cumpara: „imi ofer sistematic ce am nevoie, dar sa muncesc, sa castig bani, nu se pune problema, asta ma nelinisteste. Mama imi subventioneaza cheltuielile, imi plateste chiria, facturile. Nu i-am cerut eu sa ma nasca, deci trebuie sa aiba grija de mine.”

 
Este adevarat ca exista si „greieri“ care doresc pur si simplu sa se bucure de placerile materiale ale existentei si aleg sa riste sa ramana descoperiti. „E placerea mea, inainte de toate“, spune Ciprian, 27 de ani. „Nu ai decat o viata, trebuie sa profiti.“ Daca a cheltui fara a tine cont de veniturile tale arata un infantilism persistent, a sti sa-ti oferi placeri in limita rezonabilului este, invers, o dovada de maturitate.

Tendinta de a cheltui poate fi si fructul unei dorinte inconstiente de autopedepsire. Este cazul celor care investesc in mod frenetic si in pura pierdere, ca si cum un blestem le-ar interzice sa isi fructifice castigurile, arata psihanalistii. Bogan Lucaciu explica: „Daca vorbim de risipa sau de adictia cumparaturilor e tot un comportament regresiv din ace­e­asi categorie. «Retentia», «acumularea» inconstienta, adesea fara sens, este des regretata sau culpabilizata.“

Elogiul saraciei

„Nu suport faptul de a acorda atata importanta banului“, se plange Da­na. „Adevarata bogatie este cea interioara.“ Iti dai seama ca pozitia sa ascetica ii este dictata mai mult de an­goasa de a intra in arena competitiei profesionale. In spatele moralei, a dispretului excesiv pentru bani se poate ascunde frica de responsabilitate, sustin psihologii. Tea­ma de a da importanta acestora ascunde anxietatea de a deveni adult.

Anorexia monetara

Unii psihologi sustin ca putem vorbi de cazul persoanelor anorexice financiar. Aceasta „patologie“ se manifesta prin doua tendinte contradictorii: dorinta de a avea bani si, si­multan, un sentiment de rusine care le impiedica sa ii obtina. Mani­festarile principale sunt incapacitatea de a cere o marire salariala sau rambursarea unei sume imprumutate… si, mai ales, o imposibilitate de a-si oferi placere fara a avea remuscari.

Pentru a se linisti, anorexicul financiar se minte pe el insusi, afirmand ca nu vrea bani si ca sacrificiul este, pentru el, bucuria suprema. Totusi, acest handicap il poate costa scump. „Chiar daca am mijloacele necesare, imi este imposibil sa cheltui multi bani pe o rochie“, spune Alexandra. Si constata: „in general, cand ies din magazin, imi dau seama ca nu am facut nicio economie; din contra, nu mi-am luat ce imi doream pentru a-mi cumpara trei lucruri mai ieftine, care imi placeau mai putin.“

Acest rezultat arata problema de fond a anorexicului financiar. Sufera de un puternic sentiment de culpabilitate inconstient, care il impinge la autopedeapsa: refuzandu-si placerile dorite foarte mult… Caci, la final, din cauza restrictiilor, paradoxal, ajunge sa cheltuiasca mai mult decat vroia sa economiseasca.

A sti sa te bucuri de bani

Psihologii afirma ca a avea o relatie sanatoasa si matura cu banii in­seam­na sa estimezi suficient pentru a cas­tiga fara rusine si a profita de acest lucru fara a te invinui. Inseamna sa iti oferi micile placeri. O mama care, din cand in cand, cumpara pen­tru cina spaghete in loc de carne de miel isi ofera, cu diferenta de bani, un buchet de flori sau un bilet la film. Ea este o femeie mai sa­na­toasa si mai fericita decat una care, din spirit de sacrificiu sau din cauza fricii de viitor, isi refuza in mod con­stant orice placere.

A trai deasupra limitelor tale? „De ce nu“, raspunde psihanalistul, „cea mai rea atitudine fiind privarea! O relatie sanatoasa cu banii presupune in prealabil o relatie sanatoasa cu tine insati.“

„Ar trebui sa discutam mai intai despre firea umana“

Psihologul Bogdan Lucaciu explica: „Daca vorbim despre zgarcenie, respectiv risipa din punctul de vedere al personalitatii, ar trebui sa discutam intai despre firea umana, si apoi despre valori. Exista oameni care mananca intai cireasa de pe tort si abia apoi restul, in contrast cu altii care pastreaza partea cea mai buna a man­carii pana la sfarsit.

Sunt persoane care se imbraca din prima cu un obiect nou (inca din magazin), in contrast cu altele care amana sa puna pe ele obiectul nou achizitionat, pe care il pastreaza, pentru o ocazie, adesea impinsa intr-un viitor incert. La un nivel acceptabil al variatiei, putem sa vorbim despre inclinatii ale firii umane. Cand zgarcenia devine o trasatura ce duce la framantari interne sau distruge relatia cu cei din jur, cand risipa duce la autodistrugere sau la lezarea celor apropiati, vorbim deja despre caractere nevrotice sau psihopatice.”