„In pat cu calculatorul”

Subtitlul articolului – dupa cum cred ca v-ati dat seama – parafrazeaza titlul unui film american, In pat cu dusmanul , sugerand ideea – impartasita de unii – cum ca „socotitorul” nostru personal, de care ne lega atatea, ar fi mai degraba dusmanul decat prietenul nostru. Desigur ca multi dintre dumneavoastra – ma refer mai ales la devoratorii de Internet – ar putea sa considere acesta afirmatinfidel-din-cauza-internetuluiie o adevarata blasfemie! Personal, nu pot decat sa le dau dreptate.

Dar sa vedem ce spune si „partea adversa”. Se pare ca statisticile actuale si previziunile facute pe baza lor au ajuns sa confirme temerile unora, cum ca pe viitor infidelitatea virtuala va deveni cea mai frecventa forma de infidelitate. Mie unul mi se pare normal sa fie asa, dat fiind ca stam tot timpul cu tentatia sub nasul nostru.

In prezent Internetul este invadat de site-uri pornografice si piata mondiala a cyber-pornografiei este in continua crestere. Dovada ca pana la urma tot cedam, ca doar oameni suntem! Dar noi n-avem nici o vina ca se intampla asa! De vina sunt cei care ne agreseaza cu spam, pentru a ne vinde materiale cu continut erotic! Uaaaa!!! Rusine sa le fie!

Infidelitatea se pare ca a existat dintotdeauna in fiecare din noi. Dar de ce pana acum am tinut-o asa de bine ascunsa si de-abia in era Internetului o scoatem la iveala? Explicatia ne-o poate da teoria lui Freud – facem ce facem si tot la Freud ajungem, psihologul care s-a ocupat mai amanuntit de problemele legate de sexualitate, considerate si in prezent de unii, subiecte tabu…

Sigmund Freud spunea ca fiecare om incearca sa isi reprime acele „pulsiuni” ( in traducere libera porniri „animalice”) care sunt condamnate de societate, pentru ca incalca anumite reguli morale. Altfel spus, omul le inchide pe acestea undeva, intr-o usita tainica a inconstientului sau. Acest proces se numeste „refulare”. Este un fel de autocenzura pe care omul si-o impune.

Toate ar fi bune si frumoase daca aceste pulsiuni ar sta cuminti acolo unde le e locul sau ar disparea. Dar ele nu dispar, raman in inconstient in stare latenta si asteapta la cotitura sa vada care este momentul prielnic sa iasa la iveala. Procesul invers, de eliberare a acestor pulsiuni, poarta denumirea de „defulare”. Defularea apare ori de cate ori dispare cenzura.

Sa nu-mi spuneti acum ca teoria asta e o simpla speculatie! Ce, voi n-ati avut vise erotice? Nu ati trait in vis experiente sexuale pe care nici macar nu le puteti discuta cu cineva, darmite sa le si aplicati in viata reala? In vis suntem mai liberi de constrangerile sociale, cenzura dispare si pornirile ascunse ies la iveala. Practica dovedeste ca multi oameni au tot felul de fantezii erotice si, chiar daca nu le pun in aplicare, se gandesc la ele atunci cand fac sex. Este tot o forma de defulare.
 
Cand intram pe Internet avem avantajul ca ne putem ascunde identitatea, putem spune orice, ca nu vine nimeni sa ne sanctioneze si sa ne faca morala. Calculatorului ii lipseste simtul critic, deci este unealta perfecta care ne da voie sa scoatem din noi tot ce e mai „rau”, indecent si imoral. Facem uneori niste chestii care ne surprind si pe noi si – in mod cert – le-ar lasa cu gura cascata pe nevestele sau iubitele noastre (daca ar sti!).

Pana sa apara Internetul, acest lucru nu a fost posibil. Si de abia acum aflam cum suntem cu adevarat. Predispusi la infidelitate si cu o mare curiozitate de a experimenta lucruri noi si periculoase, pentru ca in realitatea virtuala orice este posibil.

Cei mai vulnerabili la acest gen de experiente erotice sunt, cum bine va dati seama, cei mai frustrati oameni de pe planeta la capitolul asta. Adica mai ales barbatii ( majoritatea amatorilor de cybersex sunt barbati), cu atat mai mult cei cu varste cuprise intre 35-45 de ani (adica cei implicati deja in viata conjugala, mai mult sau mai putin plictisiti de ea si care in plus mai trec si prin „criza varstei a doua”).

Infidelitatea parcurge mai multe faze si pe masura ce castiga teren, lucrurile devin din ce in ce mai complicate. La inceput este chat-ul „nevinovat” cu necunoscuti si forumurile de discutii specializate pe anumite teme. Apoi lucrurile avanseaza: videochat si gadget-urile care permit „erotizarea” calculatorului. Urmeaza intalniri adevarate intre persoane care s-au cunoscut pe Internet. De aici si pana la divort nu mai e decat un pas…

In ciuda tuturor acestor negre profetii, eu tot continui sa cred ca Internetul e un lucru bun. Si ca orice lucru bun, daca nu ingrasa si nu este ilegal, atunci neaparat trebuie sa fie imoral.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here