Jung, fondatorul psihologiei analitice, spune ca femeia are o masculinitate interioara (imagine interioara a unui barbat), iar barbatul are o feminitate interioara (imaginea interioara a unei femei). Barbatul/femeia va cauta sa-si integreze caracteristicile sexuale opuse si sa dezvolte atat calitati feminine cat si masculine.
Femeia va cauta un partener care sa semene cu masculinitatea ei interioara, pentru a-si dezvolta forta si intelectul. Barbatul va cauta o femeie care sa-i corespunda feminitatii interioare, ca sa-si dezvolte si intelege emotiile.
Dragostea dureaza atata timp cat exista o corespondenta intre partenerul exterior si imaginea dorita. Cand sesizam prea multe diferente intre partenerul real si ceea ce credem ca este, dragostea pasionala dispare.
Cum apare iubirea?
Intalnim un partener care corespunde partial imaginii dorite, si imaginatia ni se aprinde. Acest mecanism psihologic se numeste proiectie: vad in celalalt ceea ce imi doresc. Lucru care arata ca dragostea corespunde unei proiectii, si nu realitatii, este starea de fascinatie, de vraja care o insoteste.
Prin retragerea proiectiei pasiunea dispare: fie ne dam seama ca ne-am inselat si ca celalalt nu e asa cum parea, fie dezvoltam calitatile care ne-au atras la el si fascinatia dispare. Dar iubirea – ca atasament, daruire, prietenie – poate ramane, chiar daca presiunea s-a temperat.
Iubirea are trei etape: etapa fuzionala: partenerii petrec mult timp impreuna, nu mai au nevoie de nimic altceva; etapa de diferentiere: apare o distanta, intimitatea alterneaza cu prieteniile si activitatile sociale; lupta pentru putere: cand unul dintre parteneri vrea intimitate, iar celalalt mai multa diferentiere.
Iubirea inseamna sa fii atenta la nevoile celuilalt, sa ai grija de el in masura in care ai si de tine. Aceasta iubire nu dispare. Dar daca nevoile tale sexuale s-au modificat, poti cauta alta relatie. Daca ai ramane cu partenerul actual fara sa vrei cu adevarat, l-ai minti si ai crea impresia falsa ca il doresti.
