Minunea de Craciun!
Am sa pastrez in suflet pentru intotdeauna experinta aceasta, care desi nu a durat decat atat cat au tinut sarbatorile de iarna, mi-a aratat ca sentimentele nu pot fi uzate niciodata, ca viata ma va suprinde exact cand cred ca nimic nu ma mai poate lua pe nepregatite, ca imi va lasa apoi nu gustul infrangerii ci descoperirea unui sine imbogatit cu o alta experienta, mai plin de incredere si stralucire. De vina sa fi fost si magia acestor sarbatori!
Tocmai demisionasem de la firma unde lucram de aproximativ 2 ani, decisa ca acest lucru era inevitabil, ca nu mai trebuia amanat, deoarece aveam sa-mi fac rau mie insumi. Incepusem sa urasc sa merg la serviciu, in fiecare dimineata trebuia sa ma conving ca peste tot e la fel, toata lumea are un sef fara inima, preocupat doar de afacere si atat, colegi care carcoteau pe la colturi si sarcini care erau imposibil de terminat in programul normal de munca, facandu-ma sa stau peste program mai mereu, fara sa fiu platita. Imi creasem aceasta iluzie si ma hranisem cu ea mult timp, facandu-ma sa aman depunerea demisie. Ii detestam uneori in adancul sufletului pe prietenii care vorbeau despre serviciu ca despre cel mai frumos lucru care li se putea intampla, mi se pareau ca exagereaza.
Acum libera, ma simteam cu atat mai fericita cu cat puteam sa-mi fac un program lejer pentru sarbatori, asta dupa ce ani la randul, eu lucrasem la fiecare sarbatoare: Pasti, Craciun, Anul Nou etc. Era inceput de decembrie, asadar intreaga luna era la dispozitia mea, eu eram unica stapana a orarului, iar asta ma umplea de bucurie exact ca pe un copil caruia ii oferi o cat de mica libertate. Intr-o dimineata, in timp ce imi savuram micul dejun, am citit un anunt de angajare, intr-un din ziarele pe care mi le insirasem pe masuta. Postul era temporar, de sezon: Craciunita! Mi s-a parut foarte amuzant, si presupun ca obisnuita mea de a avea ceva de facut, de a avea un orar si un cadru profesional, m-a impins sa sun la numarul indicat in anunt. Am fost chemata la un interviu. Spre surprinderea mea am fost acceptat sa fiu ajutor de Mos Craciun. Urma sa derulez alaturi de alte „personaje de sezon” proiecte, care includeau vizite la camine de batrani, centre de plasament, petreceri private si chiar emisiuni tv. Mi-am luat „meseria” de Craciunita in serios, se pare ca experienta din trecut isi aducea contributia sa. Noua activitate pe langa faptul ca era foarte usoara, era si foarte educativa, deoarece am avut sansa sa intalnesc oameni de la care am avut multe de invatat. Am ascultat povestile de viata ale batranilor, m-am jucat alaturi de copii, si am aflat doua perspective opuse despre acelasi lucru: viata! Am vazut-o prin ochii lor si am descoperit cat de eronat incepusem sa o vad eu, desi eram tanara! Imi creasem un turn de fildes din cauza ca acceptam sa merg la un serviciu care nu ma reprezenta, spunandu-mi ca viata toata e o iluzie, ca de fapt, rolul meu e acela de a produce ceva, de a face bani pentru a ma intretine, nu conta daca imi placea sau nu. Renuntasem fara sa realizez la fiecare din visele cu care pornisem cu mare avant la terminarea facultatii. Am descoperit ca viata inseamna mai mult decat un salariu, un serviciu si acelasi program: birou-pat. Inseamna energie, vise, dorinte pentru care sa lupti, prietenie, sentimente etc. Paradoxal aveam sa descopar asta tocmai de la niste fiinte cu care destinul nu a fost prea bland: niste copii orfani si niste batrani abandonati. Abia atunci am realizat ca eu am atat de multe! Familie, prieteni, si mai ales posibilitatea de a alege! Eu inca puteam sa imi mai schimb destinul! Aveam energia si resursele necesare!
Si noilor sefi le-au placut extrem de mult seriozitatea si daruirea mea, asa ca la finalul contractului am ramas buni prieteni. Am promis ca la anul ma voi alatura cu placere. Acum sunt fericita cu adevarat! Dupa aceasta experienta, am inceput sa-mi selectez cu atentie ofertele de joburi, sa-mi creez anumite standarde, pe care sa nu le incalc. Acum sunt la o firma de consultanta, pe post de asistent manager. Din punct de vedere profesional ma simt foarte implinita. Acum trebuie sa-mi pun in ordine si in viata sentimentala dupa relatiile de scurta durata si nepotrivite pe care le-am experimentat. Acum pot sa zic ca am o viata noua! Cu siguranta, a fost o minune de Craciun!
