Povesti de dragoste adevarate – Povestea mea de dragoste
Nici nu stiu daca o pot numi in totalitate o poveste de dragoste.Dar as vrea sa impartasesc durerea infinita din sufletul meu cu voi,poate imi va fi mai usor.Era o zi calduroasa de Iulie,eram in parc cu prietenii si a aparut el.In moentul acela am simtit mii de fluturasi in stomac. Atunci mi-am spus:”El este!Este tot ce am visat!Brunet ,ochi caprui,bine facut,inteligent si cu un zambet de vin. El este baiatul ideal pentru mine.”Am facut cunostinta …ne priveam pe ascuns fara sa isi dea seama cei din jurul nostru.Ne-am mai intalnit inca odata,pana cand el m-a invitat pe terasa la un suc,am acceptat foarte greu invitatia care venise prin surprindere.
Aflandu-ne pe terasa s-a repetat incidentul din parc,adica ne uitam unul la celalalt pe ascuns si ne zambeam.Simtea un fior in mine si ma simteam in a l noualea cer. Il priveam si imi doream din ce in ce mai mult sa fie al meu.Imi doream sa ma stranga la pieptul lui si sa imi spuna ca eu sunt tot ce isi dorea si ca ma iubeste nespus.
Se vedea in ochii lui o scanteie coplesitoare.Inima imi ardea pe zi ce trece.Parca nu mai aveam stare imi doream din ce in ce mai mult sa fiu in preajma lui.Nu eram sigura de sentimentele lui si deasta imi era teama sa ii marturiec ca il iubesc.Noptile le transformam in zi,lacrimile curgeau pe obrajii mei crapati de frigul toamnei.Erau niste lacrimi amare,arzatoare.Niste lacrimi care imi rapeau culoarea ochilor.Simteam cum sufletul imi crapa in doua,cum se rupe incet incet lasand in urma lui doar intuneric.Imi piersise pofta de mancare,ma izolam in camera,ieseam foarte rar afara .Stateam privind pozele lui si intrebandu-ma:”Oare el stie ca eu il iubesc?Oare el se gandeste la mine macar un minut din zi?Oare el ma vrea?”erau intrebari care nu le puteam afla raspunsul si asta ma durea foarte tare.Priveam in jurul meu,vedeam adolescenti fericiti tinundu-se de mana….credeam ca imi cade cerul pe mine,intorcandu-mi privirea icepeam sa plang.Nu vroiam pe altcineva langa mine inafara de el,nu vroiam sa ma stranga in brate alte maini inafara de ale lui.Si parca nu era deajuns suferinta pe care o aveam .Primise-m o veste cumplita cum ca,tatal meu trebuie sa plece din oras pentru ca nu mai avea loc de munca aici.In momentul acela primisem a doua lovitura fatala.
Izbucnisem in plans,vroiam ca totul sa se termine,simteam ca am pierdut totul,ca sunt ca o frunza purtata pe aripile gingase ale vantului.
Erau zile in care priveam in gol.L-am pierdut si pe tata persoana pe care o iubeam cel mai mult.Dar nu il pot avea niki pe el, sa ma tina in brate si sa imi spuna ca vom trece si peste asta impreuna.Vroiam sa merg sa il caut sa fug si sa il strang in brate.Nu imi pasa ca va crede ca sunt o nebuna …macar eram la pieptul lui.Tot ce imi doream si tot ce imi doresc si acum e sa ma tina strans la pieptul lui doar 2 minute si apoi nu mi-ar mai pasa de nimic.
Nu vreau bijuterii sau cadouri scumpe,vreau doar sa il tin in brate.Inca il privesc si acum si vad acea scanteie in ochii lui cand ma vede,poate si el trece prin ce trec eu poate si el ma vrea.Dar mi-e frica sa merg la el sa ii spun ca il iubesc,poate ma va dezamagii sau poate imi va rade in fata.Vreau sa stie ca il iubesc si ca il voi iubii mereu si mereu voi astepta sa vina sa ma tina in brate.
