Aproape  ca  am alergat pana  la  gradinita . “ Este  deja  ora  17.00. Razvan ma   asteapta  cu  siguranta “ ma  gandeam. Am intrat  in sala de  clasa . Statea  langa  doamna Anca  si ii povestea ceva ,foarte  insufletit. “ Am sosit , ma scuzati…” am spus si am mers  la vestiar .  Am inceput  sa-i  strang   lucrurile din  dulapior. mama
         O clipa mai tarziu, Razvan  a  aparut , Razvan a  aparut  pe coridor. S-a  impoiedecat si a  cazut. Inainte  sa  apuc  sa spun ceva , s-a ridicat  de  pe  podea  si plangand  de  durere  a  fugit  inapoi in clasa. Am alergat dupa  el. L-am gasit  scancind  incet  in bratele educatoarei , care il mangaia  si ii soptea  ceva . Am ramas   stana de  piatra. Mi-am dat seama cu  groaza   ca o femeie  straina  imi dezmierda  copilul. Totusi, eu eram acolo!. Razvan ma vazuse. Alergase insa  la ea  nu la mine . 
          De ce ?? “ Vino la  mama”  am spus   in sfarsit . Dar el parca   nu ma  auzea . Nu  stiam ce  sa  mai fac. Educatoarea i-a mai spus  ceva la ureche , dupa care l-a  luat de mana  si l-a  adus  la  mine .Razvan, mama  te  asteapta, trebuie  sa mergi  acasa .. L-am imbracat , am iesit  din gradinita.Imi   tineam  d e mana  baiatul dar il vedeam in continuare cum fuge  plangand in mainile  educatoarei. De ce  se  dusese  la ea   si  nu venise la mine??
        Cand  am  ajuns  acasa, ne  astepta deja  socrul  meu. De  cand  incepusem facultatea la fara frecventa si sotului meu I se  prelungise  contractul de munca in Germania,Razvan statea  in fiecare  weekend cu  socrii mei.”Mamica te iubeste foarte mult,sa stii”,i-am soptit  mangaindu-l. Dupa ce  au plecat m-a cuprins o mare  tristete. Imi parea  foarte rau, ma durea  ceea  ce  se  intamplase  la gradinita . De  ce  a  fugit  in bratele  acelei femei si nu la mine ??? Doar eu sunt mama lui.De ce  a  ales-o pe  ea? Poate  eu nu stiu sa-l sarut, sa-l dezmierd.Poate nu stiu sa-I arat copilului meu cat de mult il iubesc. Niciodata nu ma gandisem la asta pana atunci .
         Imi  aduc  aminte ,  avea noua luni  cand  a inceput sa  mearga in picioare.Era  vara  ma  intorceam dintr-o delegatie de cateva  zile-de  Razvan avea grija vecina .Il ducea  la cresa ,il aducea,dormea cu el. “Razvan merge  singur” m-a  anuntat  bucuroasa de la  usa. “ Sa  stiti ca  am plans de bucurie”,mi-a povestit  ea . Cat   regret  ca  nu am fost  langa  el  cand  a  facut primii lui pasi. Dar  eu trebuia sa lucrez…  sau poate  nu trebuia  sa  merg  mai  repede    din concediul de maternitate.
        Cand  puteam ,mergeam  cu Razvan in parc  cate o jumatate de ora in fiecare zi. Ca  sa respire  aer curat ,sa fie sanatos. Acasa nu aveam prea mult  timp pentru el . Era  mereu atata  munca de  facut, aveam de invatat  ,trebuia sa  spal, sa  fac curatenie. Nu puteam sa-mi imaginez  casa  mea  aratand  ca  a  unei  colege: mizerie peste tot, maldare de  vase   nespalate, covorul ca un cos de  gunoi, iar  ea  jucandu-se cu copilul pe podea, in mijlocul casei: “ treburile mai pot sa  astepte dar  copilul  meu  nu” imi   zise ea  odata , vazand fata mea  uimita. Cel mai adesea  Razvan se juca  singur . Si nu era  trist  din cauza  asta . eram foarte  mandra de comportamentul lui,ma laudam ca  este  independent ,ca il cresc  bine.
        Mereu am vrut  sa-i ofer  lui Razvan  ce  este mai bun . Am vrut sa  aiba o casa  buna , am vrut  sa-l cresc  asa  cum trebuie… Alte mama nu au ambitiile  pe  care le-am avut  eu.  Cand  copilul lor  plange, il luau in brate  il sarutau fara sa  se  gandeasca  daca fac  bine sau nu.NU  aveau grija  ca micutul lor  sa  stea intr-o  camera  curata , sa  aib abani pentru  dulciuri ,jucarii…O  mama  trebuie  sa  aiba  grija de  aceste  lucruri. Eu am  facut  totul pentru  Razvan.Si atunci el de ce nu a  alergat la mine  ci la acea  femeie straina? Unde am gresit? Sau poate  nu sunt in stare  sa-I arat  cat de mult il iubesc ? Dar  alte  mame reusesc.. De  unde  stiu ele  totul ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here