Aproape ca am alergat pana la gradinita . “ Este deja ora 17.00. Razvan ma asteapta cu siguranta “ ma gandeam. Am intrat in sala de clasa . Statea langa doamna Anca si ii povestea ceva ,foarte insufletit. “ Am sosit , ma scuzati…” am spus si am mers la vestiar . Am inceput sa-i strang lucrurile din dulapior.
O clipa mai tarziu, Razvan a aparut , Razvan a aparut pe coridor. S-a impoiedecat si a cazut. Inainte sa apuc sa spun ceva , s-a ridicat de pe podea si plangand de durere a fugit inapoi in clasa. Am alergat dupa el. L-am gasit scancind incet in bratele educatoarei , care il mangaia si ii soptea ceva . Am ramas stana de piatra. Mi-am dat seama cu groaza ca o femeie straina imi dezmierda copilul. Totusi, eu eram acolo!. Razvan ma vazuse. Alergase insa la ea nu la mine .
De ce ?? “ Vino la mama” am spus in sfarsit . Dar el parca nu ma auzea . Nu stiam ce sa mai fac. Educatoarea i-a mai spus ceva la ureche , dupa care l-a luat de mana si l-a adus la mine .Razvan, mama te asteapta, trebuie sa mergi acasa .. L-am imbracat , am iesit din gradinita.Imi tineam d e mana baiatul dar il vedeam in continuare cum fuge plangand in mainile educatoarei. De ce se dusese la ea si nu venise la mine??
Cand am ajuns acasa, ne astepta deja socrul meu. De cand incepusem facultatea la fara frecventa si sotului meu I se prelungise contractul de munca in Germania,Razvan statea in fiecare weekend cu socrii mei.”Mamica te iubeste foarte mult,sa stii”,i-am soptit mangaindu-l. Dupa ce au plecat m-a cuprins o mare tristete. Imi parea foarte rau, ma durea ceea ce se intamplase la gradinita . De ce a fugit in bratele acelei femei si nu la mine ??? Doar eu sunt mama lui.De ce a ales-o pe ea? Poate eu nu stiu sa-l sarut, sa-l dezmierd.Poate nu stiu sa-I arat copilului meu cat de mult il iubesc. Niciodata nu ma gandisem la asta pana atunci .
Imi aduc aminte , avea noua luni cand a inceput sa mearga in picioare.Era vara ma intorceam dintr-o delegatie de cateva zile-de Razvan avea grija vecina .Il ducea la cresa ,il aducea,dormea cu el. “Razvan merge singur” m-a anuntat bucuroasa de la usa. “ Sa stiti ca am plans de bucurie”,mi-a povestit ea . Cat regret ca nu am fost langa el cand a facut primii lui pasi. Dar eu trebuia sa lucrez… sau poate nu trebuia sa merg mai repede din concediul de maternitate.
Cand puteam ,mergeam cu Razvan in parc cate o jumatate de ora in fiecare zi. Ca sa respire aer curat ,sa fie sanatos. Acasa nu aveam prea mult timp pentru el . Era mereu atata munca de facut, aveam de invatat ,trebuia sa spal, sa fac curatenie. Nu puteam sa-mi imaginez casa mea aratand ca a unei colege: mizerie peste tot, maldare de vase nespalate, covorul ca un cos de gunoi, iar ea jucandu-se cu copilul pe podea, in mijlocul casei: “ treburile mai pot sa astepte dar copilul meu nu” imi zise ea odata , vazand fata mea uimita. Cel mai adesea Razvan se juca singur . Si nu era trist din cauza asta . eram foarte mandra de comportamentul lui,ma laudam ca este independent ,ca il cresc bine.
Mereu am vrut sa-i ofer lui Razvan ce este mai bun . Am vrut sa aiba o casa buna , am vrut sa-l cresc asa cum trebuie… Alte mama nu au ambitiile pe care le-am avut eu. Cand copilul lor plange, il luau in brate il sarutau fara sa se gandeasca daca fac bine sau nu.NU aveau grija ca micutul lor sa stea intr-o camera curata , sa aib abani pentru dulciuri ,jucarii…O mama trebuie sa aiba grija de aceste lucruri. Eu am facut totul pentru Razvan.Si atunci el de ce nu a alergat la mine ci la acea femeie straina? Unde am gresit? Sau poate nu sunt in stare sa-I arat cat de mult il iubesc ? Dar alte mame reusesc.. De unde stiu ele totul ?