Un mic scenariu despre viata
M-am asezat pe fotoliu din camera mea, privind visatoare pe fereastra, la cerul senin, fara nori, doar un albastru infinit si atat. Mi-am adus aminte ca nu mai departe de acum o luna, o persoana draga mie mi-a zis: „Un mic scenariu despre viata…!”. Nedumeririi mele ea i-a raspuns asa: „Imagineaza-ti: tu esti regizorul! Fa-ti scenariul despre viata! Nu mai esti un actor, nu numai interpretezi rolul oferit de catre regizor, ci ai puterea ca intr-o oarecare masura sa-l influentezi, sa-l schimbi. Care ar fi prima ta scena? Ai sa razi, dar prima mea scena este aceea cand descoperi alaturi de tine alte persoane, cand cunostinta de sine in raport cu ceilalti apare. E cel mai frumos moment: te descoperi pe tine si pe urma lumea toata. Si esti asa de curioasa! A doua scena, ar fi prima zi de scoala, cand tremuri toata de nerabdarea de a-ti cunoaste noii colegi. Vrei sa treaca noaptea mai repede, zorii sa apara, tu sa te indrepti spre scoala. Simti nelinisti, dar si bucurie.
O a treia scena ar fi atunci cand pe langa cunostinta de sine, se iveste si descoperirea firii complexe pe care o posedezi. A sosit vremea adolescentei cu noianul ei de angoase, sentimente intense, dorinta cunoasterii si nazuinta libertatii. Orice zi e un prilej de manifestare a eului. Traiesti primele experiente sexuale, descoperi cea mai profunda simtire: dragostea, iti completezi pe zi ce trece, „puzzle” personalitatii complexe. Nu e usor, dar e extrem de frumos, si vrei ca acest timp sa nu se schimbe niciodata. Adolescenta ti se pare mai frumoasa decat copilaria. Avantul si energia vor atinge cote maxime.
A patra scena te arunca deja inspre maturitate. Devii putin mai responsabil, dar incerci sa prelungesti adolescenta prin actiuni. Facultatea iti ofera acest prilej. Cu toate acestea vrei sa treci mai departe, sa descoperi, sa afli mai multe, pentru asta doresti sa-ti asumi rolul de adult. Atunci ti se pare cel mai facil sa iti gasesti un serviciu. Responsabilitatile acestea ti se par cele mai accesibile. Traiesti independent si usor egoist, e frumoasa si viata cand esti singura. Te rasfeti, iti oferi mereu ceea ce iti doresti, iti faci singura programul.
A cincea scena e sub auspiciul schimbarii. Deja te gandesti la o relatie mai in serios. Descoperi simtul matern si incepi sa iti faci planuri in doi. Observi ca ceea ce te multumea ieri azi nu-ti mai e eficient. Vrei o schimbare si o completare. Nu vrei o diminuare sau o stergere a personalitatii intr-o casnicie, ci o completare cu un partener compatibil.
A sasea scena, in cazul femeilor, este intruchipata de bebelusul care ii sta in brate si gangureste vesel. Deja viata ta nu mai inseamna doar tu, ci deja e divizata: partener, copil. E destul de complicat, nu? Si trebuie sa faci asta fara sa renunti la partea ta: cariera, anturaj de prietene, ingrijirea de sine etc. Deja maturitatea e deplina!
Persoana care mi-a prezentat scenariul ei despre viata s-a oprit brusc: nu-i place batranetea, imi explica ea si de aceea deocamdata scenele cu ea imbatranita nu le-a adaugat in scenariu.
Recunosc ca mi-am facut deseori planuri despre viata. Scenarii frumoase, usor idealiste. Si cred ca e important ca uneori sa trecem dincolo de statutul nostru de actor si sa devenim regizori. Poate nu toate scenariile vor avea succes sau se vor indeplini, cert e ca asupra vietii tale vrei sa ai un control. Asa vom alege singuri daca vrem sa fim actori de comedie sau drama. De noi depind foarte multe!
Indemnul meu asadar este sa va creionati un mic scenariu despre viata voastra, apoi sa va straduiti sa il puneti in aplicare. Veti observa ca atunci cand va fixati anumite scene, va veti canaliza atentia si energia mai eficient in relizarea efectiva a lor.
Scenariul tau care este?
