Vis de iarnadoi-indragostiti11

Trebuie sa recunosc ca intotdeauna am fost tipul de fata admirata de baieti si invidiata de fete, lasand la o parte modestia, si asta pentru ca stiam, pe langa frumusete si farmecele personale pe care le posedam, sa fiu in centru atentiei si sa animez orice petrecere oricat de plictisitoare ar fi fost ea. Stiam glume, dansam frumos, intretineam orice tip de conversatie, cu alte cuvinte, eram fara inhibitii, rebela si sociabila. Folosesc trecutul nu pentru ca in prezent nu as mai fi la fel, numai ca intensitatea s-a diminuat. Desi inca sunt „sufletul” petrecerilor, am descoperit nu de mult, adica acum doi ani, prin aceiasi perioada, anumite adevaruri pe care vrand nevrand a trebuit sa le iau in calcul. In plus, maturitatea varstei si-a spus cuvantul.
Acum doi ani iubeam foarte mult un baiat. Pe ascuns, deoarece atat el cat si eu aveam atunci iubiti. M-a atras iremediabil prin frumusetea lui si spiritualitatea vorbelor, caci niciodata nu am putut sa vad numai frumusetea exterioara. Pentru a-mi place o persoana trebuia sa fie si inteligenta, fara doar si poate. Ne-am intalnit la o petrecere. Se pare ca aveam prieteni comuni. El venea din Bucuresti. De cum a pasit in clubul unde se tinea petrecerea, o aniversare de nastere, in Ajun de Craciun, l-am remarcat. Imposibil de altfel amintind surasul lui dragalas, ce invada natural intregul chip, alura sa usor misterioasa din cauza ochilor negrii ce contrastau cu pielea alba si totodata de adolescent, din cauza carliontilor rebeli din capul sau. Am facut chiar gestul de a departa bratul prietenului meu, care prins intr-o conversatie nu a observat realul obiect al atentie mele. Nu am ezitat sa-l privesc in continuare. In relatia mea de cuplu de atunci erau permise flirturile, eram amandoi increzatori unul in celalalt si nu ne faceam scene de gelozie din orice. Asadar cu aceasta libertate de actiune, repet pana la limita decentei si a bunului simt, l-am invitat din priviri la dans. A refuzat, strangand-o mai tare de mana pe iubita lui. Nu am renuntat, in fond ceea ce vroiam eu sa fac era un joc nevinovat. Cel putin asa am crezut atunci, in noaptea aceea. Am insistat, rugand-o pe prietena noastra comuna sa-i aduca la masa unde ma aflam cu prietenul meu. Au venit. S-au facut prezentarile. Numele ei mi-a trecut pe langa urechi, al lui insa s-a intiparit pe timpan: Octavian, insa i se zicea Tavi.
Am reusit sa dansam atunci doar un dans, am descoperit ca iubita lui era extrem de geloasa, asa ca m-am hotarat sa nu creez probleme. La sfarsitul serii insa, am facut primul lucru interzis: am schimbat numerele de telefoane si adresele de mail. Am ras amandoi, nu credeam nici unul in ceea ce faceam, desi atractia era una foarte mare. O remarcasem amandoi.
El a mai ramas in Constanta pentru cateva zile spre surprinderea si bucuria prietenilor nostrii, dupa petrecerea din acea seara. Venise Craciunul, iar noi doi facand apel la niste scenarii demne de romanele de aventuri, mai ales ca prietenii fiecaruia dintre noi erau prezenti, am reusit sa „furam” primul sarut nevinovat si intens, la reuniunea de Craciun pe care o facusem in casa mea. Imi amintesc ca eram extrem de ametita de cele intamplate si ca radeam in continuu. Sufletul meu era acaparat de o iubire fara margini, venita rapid si perfid. Am continuat jocul de-a v-ati ascunselea! Magia insa nu a durat decat cele trei zile de Craciun, pe urma el a plecat din nou la Bucuresti. Greul abia incepea, dar nici unul nu ne-am dat batut. Am creat scenarii mai complexe. Asa s-a petrecut si prima noastra noapte de dragoste, in apartamentul lui, dupa ce o mintise pe iubita sa, Sonia o chema, ca e atat de racit incat nu ii poate permite vizita. O va contagia negresit, iar ea trebuia sa plece peste doua zile intr-o delegatie. Daca la mine, minciunile rostite erau mai usor acceptate, increderea prietenului meu era imensa, la el lucrurile se complicau pe zi ce trece. Certurile dintre el si Sonia degenerau in reale scandaluri, fata incepuse sa banuiasca ceva, iar gelozia ei atingea cote alarmante. Incepuse sa-i faca scene chiar si cand se aflau in public.
 Cu toate acestea, relatia noastra a putut sa reziste pana la terminarea iernii. Sfarsitul a fost poate iminent, cand dintr-o greseala stupida, am ramas gravida. Imi era frica sa ma gandesc la ceea ce trebuie sa fac, solutia a venit insa singura: sarcina era extrauterina. Situatia mea era extrem de delicata. Cu toate ca am avut impresia ca o sa fiu singura in fata acestei provocari, eram nevoita sa fac avort, stiind reactiile generale ale baietilor cand vine vorba de asa ceva, am fost surprinsa sa remarc ca Tavi, speriat grozav de problema mea si simtindu-se responsabil, a vorbit cu doctorii, cu alte cuvinte a stabilit totul. Ne-am despartit simplu, realizand amandoi ca ne complicam inutil vietile. Nu am luptat pentru iubirea naostra, care se pare ca era doar o magie a sarbatorilor. Dupa interventie si o zi de repaus la spital, m-a condus la Constanta. Am vorbit tot drumul despre moralitatea relatiei dintre noi, caci ii mintisem in cel mai flagrant mod pe iubiti nostrii, despre intamplarea din final, care putea sa ma coste viata, despre faptul ca nici unul nu are inca maturitatea de a vedea viitorul cum se cuvine, si ca ne lasam dusi de val.
Cand am coborat din masina, am realizat ca tot ce aveam mai scump se afla aici, in Constanta. Si aici ma refeream la Paul, iubitul meu. Exact asa cum masina lui Tavi a disparut in zare, asa si iubirea pe care o credeam imensa dintre noi. Am ramas naucita de descoperire si am inceput sa ma intreb: Ce a fost asta? Un vis?
Am urcat scarile casei lui Paul. In acea dupa amiaza, i-am spus totul. Chiar si intamplarea de la spital. M-a ascultat fara sa ma intrerupa, fara sa ma priveasca.
Acum au trecut doi ani…inca mai lupt pentru recastigarea increderii lui Paul, caci am siguranta ca iubirea lui e inca vie pentru mine. Despre Tavi am aflat mult mai tarziu, ca s-a despartit de Sonia si a plecat in America.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here