Când discutãm cu cineva decidem în subconştientul nostru trei lucruri şi anume „cum spunem ceea ce simţim”, „cum facem expresive sentimentele noastre”şi „cum gãsim rezolvarea problemei”.
Lasã de înţeles din expresii şi din rãspunsuri persoanelor cu care discuţi şi în care nu ai încredere, sau cu care nu vrei sã discuţi despre sentimentele tale. Adicã acel „lasã-mã în pac
e „sunã aşa „nu mã plâng cu ceea ce fac”, „sunt ok”sau „nimic special”. Altfel de a îndepãrta de lângã tine o persoanã, sau de a pune capãt discuţiei fãrã bãtaie de cap este sã rãspunzi afirmativ sau negativ la întrebãri fãrã sã dai şi alte explicaţii.
Dacã nu eşti hotãrât sã spui cuiva despre trãirile tale sau vrei ca persoana cu care discuţi sã te încurajeze sau sã insite mai mult pânã aflã ceva de la tine, „întreabã-mã mai multe”poate suna aşa „şi bine şi rãu”, „se poate şi mai bine”.
Când nu vrei sã ştii exact ceea ce simţi spune doar cã eşti stresat, sau ca ceva este greşit dar totul este în regulã.
Un terapeut îţi poate rãspunde la problema „ştiu ce simt dar nu ştiu de ce” chiar şi spusã în felul “sunt supãrat şi nu ştiu care este motivul”sau „sentimentele mele îmi sunt rãnite”. Treaba terapeutului este sã gãseascã rãspunsuri la întrebãrile tale, sã treacã dincolo de aparenţe şi sã pãtrundã în esenţa lucrurilor.
Exprimã-ţi sentimentele prin fapte. Eşti trist, este sufficient sã plângi ca sã te înţeleagã persoana de lângã tine. Eşti nervos, descarcã-te pe lucrurile de lãngã tine, sau stai şi repetã un gest (dã din picior de exemplu). Eşti bucuros râzi sau danseazã. Singurul lucru la care sã te gândeşti atunci când îţi exprimi sentimentele este cum afecteazã asta persoana de lângã tine.
Munceşte la rezolvarea problemei. Ordinea naturalã a lucrurilor este asta: simte, gândeşte şi apoi acţioneazã. Poţi sã te ajuţi şi de prieteni, sau învaţã şi încearcã sã rezolvi singur problemele legate de exprimarea verbalã sau nu a sentimentelor tale.
Adunã toate astea şi pune-le la un loc.
