Care femeie nu viseaza sa aiba parte de o iubire ca-n povestile citite in copilarie? Sa imbrace rochia alba de mireasa, sa aiba o familie frumoasa, sa traiasca alaturi de alesul inimii pana la adanci batraneti! Fara furtuni si dezastre sentimentale, fara momente de deruta si suferinta. Doar ca se intampla ca viata nu este chiar o poveste su Feti Frumosi si Ilene Consansene. Iubirea este supusa uneori supusa la grele incercari.
De-ar sti omul ce-ar pati..ar trai.
“Traiam despartita de sotul meu, nu mai vroiam sa fiu umilita. Sa stiu ca in viata lui mereu este altcineva. De fapt, nu traiam, vegetam, asteptam sa treaca timpul, sperand ca viitorul sa imi aduca pe cineva. Eram ofilita, fara prieteni, fara bucurii. Viata mea nu avea sens. Toti acei ani de convetuire ucisesera orice urma de feminitate din mine. Apoi a intervenit ceva. In urma analizelor obligatorii, am aflat ca avea cancer. Gandul ca-l voi pierde definitiv a reaprins flacara iubirii in mine din nou. Caci da, inca il iubeam. Am refacut relatia dintre noi. Acum timpul petrecut impreuna e sorbit cu nesat. Fiecare zi o traim ca si cum ar fi ultima. Eu am inflorit, nu mai sunt femeia stearsa de altadata. Speram impreuna sa invingem aceasta boala. Abia acum simt ca iubesc si sunt iubita. Scot bani din piatra seaca, chiar daca asta a insemnat sa vand verighetele si inelul de logodna. Ne bucuram impreuna de soare, vant, muzica. Adormim tinundu-ne de mana si ne trezim cu zambetul pe buze. Singura mea durere e ca nu stiu pentru cat timp. Si marele regret e pentru timpul scurs in van. Anii pe care i-am trait in suferinta si frustrari ii consider pierduti. Daca puteti schimba ceva in viata voastra, faceti-o incepand din aceasta clipa cand cititi aceste randuri. Fiecare secunda care trece , nu mai poate fi readusa. Pacat ca unii dintre noi se trezesc in al 12 lea ceas, dar mai pacat de aceia care nu se bucura niciodata de prezent.”
