De ce iubesc iarna ? Poate pentru ca m-am nascut intr-o zi de februarie. Iubesc sarbatorile, mirosul bradului si al portocalelor , aerul rece si pur, ninsoarea,muntii si farmecul cadourilor.familia Intamplator sau nu m-am casatorit 
un un barbat nascut in aceeasi luna, intamplator sau nu baietelul nostru a venit pe lume tot iarna. M-am casatorit din iubire. Stiu ca suna banal dar este adevarat.. Liviu a fost prima si unica mea dragoste. Am fost colegi de liceu , in aceeasi clasa. Apoi si de facultate. Eram , nici nu se putea altfel, pe munte cand m-a cerut de sotie. In fata Crucii de pe Caraiman. A deschis bratele larg si a ingenuncheat in fata mea: “ Vrei sa fii sotia mea?” .Am ingenuncheat langa el si l-am imbratisat: “Vreau” i-am raspuns. “Atunci asa sa fie!” a venit verdictul. Dupa nunta am fugit in munti. Am stat cateva saptamani.Doar noi,brazii si cerul. Un cer pe care nu-l vezi nicaieri altundeva.
Am nascut baiatul tinandu-l pe Liviu de gat. Doi ani mai tarziu s-a nascut Oana. De cum s-au saltat putin i-am luat pe copii cu noi pe munte. Macar o data pe luna ne reintalneam cu inaltimile, indragostiti de ceaiul cabanierului, de mirosul de lemn ud si de padurea inverzita. Abia asteptam sa vine Craciunul. Impodobeam bradul si ne puneam dorinte. In noaptea magica micutii abia puteau sa adoarma. Cu greu reusea unul din noi sa puna cadourile sub brad. Dimineata ne trezeau tipetele de bucurie ale copiilor :’Mami, tati, a venit ! A venit Mos Craciun!”
Cand era la gradinita Robert l-a vazut pe Mos Craciun in carne si oase . I-a spus cu voce pierduta o poezie si si-a primit darul. Abia acasa a indraznit sa-mi spuna ce il rodea : “Mami, tu ai vazut ca Mosul avea pantofi la fel ca ai lui tati?”. Liviu a zambit incurcat de perspicacitatea fiului sau. Acceptase rolul la rugamintea educatoarelor. Dar misterul a fost pastrat.
Uneori in casnicie ca si la munte cerul se innoreaza brusc. Mai ales din cauza lipsei banilor sau a geloziei. Intr-o zi, intamplator, l-am vazut pe Liviu pe strada cu o alta femeie. Si nu era una oarecare. Frumoasa, aranjata, cu priviri de vanator. Recunosc privirea asta dintr-o mie ! Seara l-am intrebat despre ea. “ A, Manuela?… E o colega noua Probabil ne-ai vazut cand mergeam la masa de pranz”. Intr-o alta seara a venit un pic baut si cu urme evidente de ruj pe gulerul camasii. Ei da, vechiul cliseu. “Mama, a fost ziua Manuelei si am stat toti colegii sa o sarbatorim”. Recunosc aveam capsa pusa. Ma saturasem de aceasta Manuela careia barbatul meu parea sa-I manance din palma.Am facut scandal. A plecat trantind usa. A doua zi inca nu aparuse. Am sunat un prieten de-al nostru. “Pai a plecat la munte. Nu ti-a spus ? “ Ma blocasem. Il si vedeam singur , cu colega cea noua intr-o cabana romantica . Era iarna si ninsese .
Tot sfarsitul acela de saptamana. Am stat ca pe jar. Luni a aparut…. Manuela. Cand eram gata sa explodez, m-a intrebat sincer ingrijorata de Liviu. Pe de o parte ma linistisem. Nu plecase cu ea . Dar cum venea ea acasa la mine sa ma intrebe de sotul meu ? “ Nu ti-a spus ? Am banuit eu. Poate nu a vrut sa stii ca tatal lui avea un copil din flori . Eu sunt sora lui vitrega “. M-am prabusit in fotoliu. Credeam ca stiu totul despre omul de langa mine , dar ma inselasem. Am plecat in cautarea lui . Aveam prieteni printre salvamontisti si ii stiam traseele preferate. Cand l-am gasit era aproape degerat , abia mai respira. L-am dus la spital , Si-a revenit chiar in dimineata de Craciun . Cand a deschis ochii mi-a zambit si m-a intrebat : “ Ce faci Mos Craciun ? Ai venit sa-ti cauti renul ?”Am plans , l-am sarutat si l-am rugat sa ma ierte. Ar fi trebuit sa stiu ca Liviu este un barbat sensibil, cinstit dar orgolios, cu reactii imprevizibile la suparare .
Laura
