Ce faci atunci cand propriile tale temeri si de prejudecati stau in calea vietii? Cand teama de ridicol iti cenzureaza fiecare traire?
„Teama de a fi ridicola in fata celuilalt te poate cenzura? Eu mi-am permis cateodata sa fiu impulsiva, sa fac ceea ce simt, dar m-am simtit pusa la punct. A doua oara, nu cred ca as mai indrazni chiar daca simt la fel. Si atunci astept sa faca celalalt ceea ce simte. Eu sunt permisiva de felul meu, lejera, libera..Viata este viata…cu tot ceea ce implica ea. Desi am auzit candva pe cineva spunand ca ai nevoie de un scop sa iesi la o cafea. Eu as zice…ca e nevoie doar sa simti… si ce urmeaza…se vede impreuna pe parcurs… Eu ce sa fac?”
Ridicola in fata celuilalt? Ce inseamna acest lucru? Primul lucru de facut este sa vezi de unde vine starea de ridicol. Starea de teama pare sa vina din „ridicol”. Asadar nu teama este subiectul, ci faptul de a simti ca poti sa ai un comportament pe care celalalt sa il interpreteze ca fiind ridicol. Daca tu simti dorinta de a purta o anumita haina iar asta ar fi considerat ridicol de celalalt ce s-ar intampla de fapt? Tu consideri ca haina respectiva ti se potriveste, celalalt considera ca haina este ridicola. Ca urmare teama de ridicol rezulta teama de a fi in diferenta fata de celalalt. Asadar dorinta care ar fi manifestata ar fi de a fi in conformitate cu valorile, trairile, sentimentele lui.
Al doilea pas este de a vedea de unde vine impulsivitatea. Impulsivitatea poate sa vina din diferite surse dar de regula, este un proces de scurtare a unei trairi de scapare de ea cat mai repede ca si cum ar fi prea greu de dus. Este o forma de a nu accepta ceea ce simti si de a „arunca” afara aceste trairi. Sa faci ceea ce simti si sa fii impulsiva sunt doua situatii diferite. In prima varianta (a impulsivitatii) incerci sa nu stii ceea ce faci, in a doua (sa faci ceea ce simti) implica sa stii ce simti. Implicit cenzura celuilalt functioneaza diferit. In prima varianta (a impulsivitatii) este o reactie la comportament. Continutul de care se scapa, de obicei, este greu de dus atat de unul si de celalalt. Daca tu stii ce simti iar celalalt interzice asta atunci este vorba despre un mod de a fi in legatura unul cu celalalt.
„Sa astepti sa faca celalalt ceea ce simte”. As citi aceasta parte prin ipoteza de mai sus ca exista o dorinta de „a fi conforma” cu dorintele, sentimentele, trairile, valorile celuilalt. Stiind ce simte celalalt, aceasta dorinta proprie poate sa fie rezolvata. Poate tot din aceasta dorinta se creeaza si acest sentiment de lejeritate a vietii, aceasta permisivitate, aceasta libertate.
