De atâtea  ori m-am  plâns  din cauza tipilor care m-au lăsat baltă .  De atâtea ori i-am urât pentru că nu ştiau  să se comporte, nu  simţeau  ce  vreau de  la  ei, mă  enerva  imaturitatea lor  şi lipsa  curajului de  a  vorbii  în faţă ,să  spună ce simt..  
  
          Dar când eu am  fost  cea care „am dat papucii”, a fost cel mai urât moment, mai greu decât atunci  când  am fost  părăsită. Şi devine  de-a  dreptul groaznic atunci când  el  nu m-a rănit cu absolut nimic purtându-se ca  un adevărat  bărbat. 
 
            Numai o persoană   laşă  ar putea să nu mai răspundă la telefon, să dea bir cu fugiţii fără o explicaţie. Hotărârea de a te despărţi trimiţând mesaje sau mailuri mi se  pare  de-a  dreptul greşită . 
 
           Acum că sunt  în situaţia  celui care pune capăt relaţiei – acum îi înţeleg. Mă  simt   fără  caracter, acum realizez că  nu  meritam iubirea  lui , sufletul lui pus  în palma  mea  atâţia  ani de  zile.
 
           Când m-a  întrebat DE  CE , n-am ştiut  ce  să-i răspund .Simţeam doar  că eram  prea  obişnuită  cu iubirea lui , cu atenţia lui centratata doar asupra  mea  ca  şi  cum  aş  fi  fost  sufocată de  atâta  fericire. Fericire … hmm, cine poate  da  o definiţie  a ei ??
 
           Cât de  simplu  ar fi dacă aş  putea  pleca, ca  şi  cum aş  întoarce  pagina  unei cărţi, să trec  la  alt capitol al vieţii mele, comodă, lipsită de complicaţii..
 
            Şi  ştiţi  totuşi  care  e  cel  mai urât  moment  din punctul meu de  vedere ?? Acela în care m-am dus  la întâlnire ştiind că va fi ultima oară iar el nu bănuia nimic. Cuvântul despărţire vine de obicei ca  un  fulger, tocmai atunci când nu îţi  doreşti să-l  auzi. 
 
            Vi s-a întâmplat vreodată să  reveniţi  acasă crezând  că aţi luat decizia corectă? Vi s-a întâmplat vreodată să  vă  urâţi pe  voi înşivă  că nu aţi putut iubi un om care v-ar fi făcut fericite?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here