Dismenoreea secundara
Aceasta se datoreaza existentei unor patologii ce atrag dupa ele aparitia sau intensificarea durerilor menstruale. Iata cateva exemple de astfel de patologii:
Anomaliile congenitale – sunt defecte de structura si functionalitate ale uterului cu care fetita se naste (deci nu sunt dobandite in timpul vietii). Daca scurgerile sanguine sunt blocate intr-un fel anume (stenoza cervicala spre exemplu – stramtarea colului uterin), atunci uterul se va contracta mai mult pentru a crea o presiune suficient de mare ca sa invinga obstacolul. Astfel durerea va fi intensificata.
Fibroamele uterine – sunt cancere benigne (nu metastazeaza) ce se localizeaza la nivelul muschiului uterin, afectandu-i contractilitatea. Nu intotdeauna aceste fibroame provoaca durere, sunt si femei cu aceste afectiuni ce nu au dismenoree.
Infectiile pelvine – acestea in general determina aparitia unor manifestari infectioase care sunt dureroase (ca orice proces infectios de altfel).
Stenoza (stramtarea) colului uterin
Dispozitivele intrauterine sterilizante
Endometrioza (prezenta mucoasei uterine in alta zona decat la nivelul uterului, spre exemplu in trompe).
Cum punem diagnosticul?
Dismenoreea primara trebuie obligatoriu deosebita de cea secundara, care este mai grava si impune existenta unei patologii care trebuie cat mai precoce tratata. Pentru a face diferenta intre cele doua tipuri de dismenoree, medicul ginecolog va discuta cu pacienta despre istoricul menstruatiilor, cand a aparut menarha, care sunt caracteristicile ciclului menstrual, cand si cum se manifesta durerile, mama si bunica ce patologii genitale au avut etc. Apoi se pot face si unele investigatii: examenul clinic al regiunii pelvine in care medicul cauta sa vada daca nu cumva exista leziuni, ganglioni inflamati, zone iritate, inrosite, dureroase, orice este atipic in zona genitala. Mai poate indica o ecografie sau o laparoscopie (foarte precisa si prin intermediul careia se poate face totodata si tratarea unor patologii).
