Ne punem,uneori întrebarea:oare copiii noştri îşi trăiesc altfel copilăria decât am trăit-o noi?Oare s-a schimbat lumea atât de mult în ultimele decenii?Probabil că da,însă nevoia de poveşti a rămas aceeiasi.Poveştile cu zâne,prinţi,
zmei şi mere de aur,ne-au luminat copilăria şi,în mod sigur,o vor lumina şi pe cea a copiilor noştri.Poveştile sunt printre puţinele lucruri care,în ciuda trecerii timpului,nu îmbătrânesc şi nu-şi pierd frumuseţea.
Să ne aducem aminte de nişte scene din poveştile cunoscute de toţi:pădurarul care taie burta lupului cel rău,soldatul care retează capul vrăjitoarei,vânătorul care scoate inimă căprioarei pentru a o salva pe Albă ca Zăpada.Este oare bine să citim copiilor poveşti,mai ales că aproape fiecare conţine scene de violentă?Psihologii sunt de părere că da,poveştile trebuie citite,chiar şi seară înainte de culcare!Copiii au mare nevoie de ele.
La început,basmul prezintă situaţii din viaţă de zi cu zi,apoi urmează ceva înspăimântător,suspansul creşte,însă,în final,totul se termină cu bine.Ce învaţă copiii dintr-un asemenea basm?În primul rând,să fie optimişti.
Învaţă că fiecare situaţie dificilă poate fi depăşită,că orice problemă are o soluţie.Fiecare poveste conţine şi un important mesaj educativ.Scufiţa Roşie întâlneşte lupul pentru care nu a ascultat-o pe mamă ei,surorile vitrege ale Cenuşăresei sunt pedepsite pentru răutatea lor,regina plăteşte din greu pentru faptele sale.Basmele dovedesc copiilor că toate sfaturile primite de la părinţii sau de la educatorii lor au un suport real.
Psihologii sunt convinşi că basmele nu s-au demodat.Nici un film şi nici un joc pe calculator nu poate înlocui momentele în care părinţii le citesc copiilor o poveste.Aceste momente sunt doar clipe de relaxare,o evadare din realitate şi reprezintă puţin timp în plus petrecut alături de copil.Nu trebuie să te îngrijoreze faptul că,din cauza lor,copilul va deveni agresiv.El ştie să deosebească viaţa reală de cea din basme!…
