Nevoia de iubire a copiilor sta la baza tuturor celorlalte nevoi. Iubirea primita si invatarea felului in care iubirea trebuie oferita este terenul fertil pe care se straduieste sa se dezvolte in mod pozitiv caracterul si personalitatea unui copil.
In prima copilarie, copilul nu distinge intre lapte si tandrete, intre mancarea solida si iubire. Fara mancare, copilul va muri de foame. Fara iubire, copilul va muri din punct de vedere emotional si va deveni un handicapat pe viata. Baza emotionala se construieste in primele optsprezece luni de viata, mai ales in cadrul relatiei mama – copil.
O data ce copiii incep sa mearga de-a busilea, ei capata un mai mare simt al identitatii si incep sa se desprinda de obiectele iubirii lor. Desi pana sa se ajunga la acest moment se poate ca mama sa se fi indepartat din raza de vedere a copilului, el are acum capacitatea sa se departeze de persoanele de care depinde.
In primii sapte ani de viata, jucam. Sunt anii in care se formeaza personalitatea copilului. In ei invatam mai mult decat in restul vietii noastre. Invatam sa mergem, sa vorbim o limba, sa controlam sfincterele, sa mancam, sa mestecam, sa citim si sa scriem, sa mergem cu bicicleta, … dar cel mai important: invatam sa traim.
Bebelusul distinge expresiile fetei si raspunde la acestea, precum si la atingere si sunete. Mai tarziu in viata, copiii incep sa inteleaga mesajele verbale si non-verbale ale parintilor lor. Le primesc ca instructiuni pe care va trebui sa le indeplineasca ulterior.
Pe masura ce se dezvolta, el invata sa iubeasca mai activ. El nu mai este doar un receptor pasiv al iubirii, ci are capacitatea sa reactioneze. Totusi, aceasta capacitate este exprimata prin nevoia de a deveni posesiv cu cei dragi si nu de a se darui. In urmatotii ani, capacitatea copilului de a-si exprima iubirea sporeste. Si chiar daca el continua sa primeasca iubire, va si oferi din ce in ce mai multa.
Fundamentul iubirii asezat in primii ani de viata afecteaza capacitatea copilului de a invata si determina in mare parte momentul in care va fi capabil sa sesizeze si un alt tip de informatii. Multi copii merg la scoala nepregatiti sa invete pentru ca ei nu sunt pregatiti emotional sa invete.
Copiii trebuie sa atinga un nivel emotional necesar de maturitate inainte de a fi capabil sa invete in mod eficient la nivelul varstei lor.
Faptul ca trimitem copilul la o scoala mai buna sau ca-i schimbam profesorii nu poate fi o rezolvare. Ar fi bine sa ne asiguram ca cei mici sunt pregatiti din punct de vedere emotional sa invete.
Trebuie sa comunicam iubirea intr-un limbaj pe care sa-l inteleaga copiii. Tristul adevar este ca putini copii se simt iubiti neconditionat. Sunt putini parinti care stiu sa isi transfere iubirea lor din inima catre sufletul copiilor lor. Unii parinti presupun ca daca isi iubesc copiii, acestia din urma stiu asta de la sine. Alti parinti cred ca a-i spune copilul un simplu „te iubesc” este de ajuns pentru a-si manifesta iubirea. Din pacate, nu este adevarat.
