Pentru ca oamenii să poată trăi, să poată supravieţui şi să poată folosi natura în folosul lor, ei au simţit dintotdeauna nevoia stringentă, vitală, de a comunica între ei. Limbajul, desigur reprezintă o formă specială de comunicare şi chiar foarte importantă dar,cu toate acestea, el nu reprezintă nici pe departe unica modalitate de a comunica. Paleta intercomunicării umane este incomparabil mai mare şi, la această realitate s-a ajuns tocmai pentru faptul că la om comunicarea reprezintă o a doua respiraţie, respectiv o modalitate funcţională fără de care omul nu poate supravieţui, nu poate rezista.
Semnele vorbirii, respectiv sunetele, prin debitul,intonaţia şi accentul lor,transmit după cum ştim o informaţie, preponderent pragmatico-afectivă şi,implicit personală,în vreme ce semnele scrierii,respectiv literele,prin caracterul lor uniform,neutru şi reversibil,transmit o informaţie intelectuală şi impersonală.
Dar, informaţiile pot fi transmise şi prin multe alte semne, prin multe alte modalităţi, în afară de cele reprezentate de vorbire şi de scris.
Omul de fapt este singura fiinţă din natură, creatoare de semne. În vreme ce animalele comunică între ele prin semnale, oamenii comunică între ei exclusiv pe calea semnelor. În natură nu există semne . Acestea sunt create de om . Omul este singura fiinţă care a fost în stare de a folosi un lucru pentru a semnifica un altul sau un fapt.
Să vedem în ce măsură omul se foloseşte de muşchii feţei, ai mimicii deci, pentru a comunica prin aceste stări de spirit,idei.
Ştim că prin conformaţia particulară a craniilor omeneşti, prin conformaţia particulară a părţilor moi şi în special a numeroşilor muşchi ai mimicii, ce alcătuiesc faţa, aceasta capătă caracter de unicat. Ştim foarte bine apoi că din punctul de vedere al feţei nu se aseamănă om cu om decât în mod cu totul excepţional.
Chiar în perimetrul gemenilor, statisticile ne evidenţiază faptul că o perfectă asemananre din punctul de vedere al figurii, al chipului, nu se înregistrează decât o dată la aproximativ 240.000 naşteri de gemeni, iar din punctul de vedere al similitudinii totale al structurilor organismului niciodată.
Lumina ochilor se confundă cu însăşi viaţa. Ochii aduc la suprafaţă stările de spirit, şi le comunică celor din jur, facilitând pe această cale un limbaj de o extraordinară varietate şi expresivitate.
Ochii sunt mesagerii cei mai fideli ai dragostei şi ai bunătăţii; ori,exact aşa după cum a precizat CICERO , dacă se înlătura iubirea şi bunătatea,toată bucuria vieţii dispare.