Pentru ca  oamenii să  poată  trăi, să poată  supravieţui şi să  poată  folosi  natura  în folosul  lor, ei au simţit  dintotdeauna  nevoia  stringentă, vitală, de  a  comunica  între  ei.  Limbajul, desigur  reprezintă o formă specială de comunicare  şi chiar foarte  importantă dar,cu toate  acestea, el nu reprezintă  nici pe  departe  unica  modalitate de  a  comunica.            Paleta  intercomunicării umane este  incomparabil mai mare şi, la  această  realitate s-a  ajuns  tocmai pentru faptul că la  om comunicarea  reprezintă  o a  doua respiraţie, respectiv  o modalitate  funcţională fără de  care  omul nu poate  supravieţui, nu poate rezista.
 
         Semnele vorbirii, respectiv sunetele, prin debitul,intonaţia şi accentul lor,transmit  după  cum ştim o informaţie, preponderent pragmatico-afectivă şi,implicit  personală,în vreme ce  semnele scrierii,respectiv literele,prin caracterul lor  uniform,neutru  şi reversibil,transmit  o informaţie  intelectuală  şi impersonală.

          Dar, informaţiile  pot  fi transmise  şi prin multe  alte  semne, prin multe  alte  modalităţi, în afară  de cele reprezentate  de  vorbire  şi de  scris.
 
           Omul de  fapt  este  singura  fiinţă  din natură, creatoare de  semne. În vreme ce  animalele comunică între  ele prin semnale, oamenii comunică  între  ei  exclusiv pe  calea  semnelor. În natură  nu există  semne . Acestea  sunt  create de  om . Omul  este  singura  fiinţă  care a  fost  în stare  de  a  folosi un lucru pentru a  semnifica un altul sau un  fapt.
 
           Să  vedem în ce măsură  omul se  foloseşte de  muşchii feţei, ai mimicii deci, pentru a  comunica  prin aceste  stări de  spirit,idei.

           Ştim că prin  conformaţia  particulară a  craniilor omeneşti, prin conformaţia  particulară  a  părţilor  moi şi în special  a  numeroşilor  muşchi ai mimicii, ce  alcătuiesc  faţa, aceasta  capătă  caracter  de  unicat. Ştim foarte  bine apoi că  din punctul de  vedere al feţei nu se  aseamănă  om  cu om decât în mod  cu totul  excepţional.

           Chiar  în perimetrul gemenilor, statisticile  ne  evidenţiază  faptul că o perfectă  asemananre  din punctul de vedere  al figurii, al chipului, nu se  înregistrează  decât o   dată  la  aproximativ 240.000  naşteri de gemeni, iar  din punctul  de  vedere  al  similitudinii  totale  al structurilor  organismului niciodată.
 
             Lumina  ochilor  se  confundă  cu însăşi  viaţa. Ochii  aduc  la  suprafaţă  stările  de spirit, şi le  comunică celor din jur, facilitând  pe  această  cale  un  limbaj de  o extraordinară  varietate  şi expresivitate.
 
             Ochii  sunt mesagerii  cei  mai fideli  ai dragostei şi ai bunătăţii; ori,exact  aşa după  cum a  precizat CICERO , dacă se înlătura  iubirea  şi bunătatea,toată  bucuria  vieţii  dispare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here