Daniel, 42 de ani, este abstinent de sase ani. Constrans sa se mute, ca urmare a unei alegeri pe plan profesional, a inteles foarte repede cat de dificil era sa intalneasca pe cineva intr-un orasel de provincie. „Bineinteles ca am chef. Ma masturbez, recunosc, de fiecare data cand simt nevoia. Dar sexul nu mi-a lipsit pana acum atat de tare incat sa ma duc la prostituate.“
Dorinta alunga frica
Asteptarea celuilalt – nu pentru a face sex, ci pentru a construi o relatie in care sexul are un loc natural – se numeste „anorexie sexuala“ si duce cateodata la vid sentimental. Sa faci dragoste nu este totusi vital, la fel ca a manca sau a respira. Sexualitatea ne ajuta sa traim: este o nevoie psihica, nu una fiziologica. Atunci cand situatiile de abstinenta se prelungesc in timp, la unii oameni exista riscul real de a rupe definitiv legatura dintre corp si minte. Si, pentru ca inconstientul se protejeaza foarte bine de durerea legata de lipsa, corpul adoarme… incetisor.
„La inceput, atunci cand simteam nevoia sa fiu cu un barbat, ma masturbam. Era o satisfactie instantanee si usor de obtinut. Aceasta dorinta s-a stins progresiv.“ Pentru a evita amorteala, sportul, dansul, masajele sunt binevenite. Ele mentin contactul cu propriul corp, ne ajuta sa nu il uitam, sa continuam sa il iubim.
Povestea Frumoasei din Padurea Adormita: viata reincepe datorita iubirii. Mariana, 39 de ani, si-a intalnit sotul acum 18 luni, dupa sase ani de abstinenta. Ani petrecuti cu obiectivul clar de a se ocupa de ea, de a refuza compromisul sexului fara dragoste. In ziua in care l-am intalnit, lucrurile s-au inlantuit cat se poate de simplu. Imi era frica de acel moment, la fel cum imi fusese frica toata adolescenta mea de prima experienta sexuala. Dar ma inselam. Corpul a regasit natural gesturi pe care nu le uitasem. Dorinta a alungat frica“.
Psihanalistul Corneliu Irimia, membru al Asociatiei Internationale de Psihanaliza si presedinte al Asociatiei de Consiliere Psihologica spune:
„Sexualitatea nu trebuie refulata sub pretextul spiritualitatii“
Psychologies: Castitatea e o virtute in multe dintre religiile lumii. Cum este sublimata lipsa sexualitatii?
Corneliu Irimia: O greseala in educatia religioasa a copiilor si a tinerilor este incurajarea refularii sexualitatii: „sexualitatea este interzisa, este murdara, este inferioara, sa o anulam, sa o indepartam din constiinta, sa ne prefacem, in cor, ca nu exista!“. Dar, daca Divinitatea este iubire, Ea nu ne va cere sa ne negam, sa ne ucidem trupul. Sexualitatea nu trebuie refulata sub pretextul spiritualitatii. Ci sublimata*, pas cu pas, fara excese.
Cum poate sa stie cel care vrea sa intre in viata de manastire daca alegerea asta este posibila pentru el?
Daca ma aflu la poalele unui munte, nu este suficient sa spun ca vreau sa fiu in varf pentru a-l si atinge. Am nevoie sa urc, pas cu pas, este nevoie de un efort sustinut. La fel, pentru un potential ascet, nu ii este suficient sa isi spuna: „De maine renunt la tot, la viata mea obisnuita, voi fi un sfant.” Este nevoie de un efort indelungat, de o innobilare a simturilor, a gandurilor, de sublimarea sexualitatii (si a agresivitatii). Si nu de refulare, negare. Iar acest lucru presupune o schimbare a intregii personalitati.
*Sublimare – In viziunea lui Freud, energia erotica se poate exprima doar partial, din cauza reprimarii (din partea societatii, a propriului eu, etc.). Prin sublimare insa, ea se transforma in realizari culturale (mai ales in arta). Asadar, sublimarea este transformarea energiei sexuale in ceva mai inalt, un fapt cultural.
