Termenul de inteligenta a fost folosit in ultimii ani ca strategie de popularizare a diverselor postulate. Un exemplu clar in acest sens ar fi „Inteligentele Multiple”, precum si ceea ce a fost propus de Goleman drept „inteligenta emotionala”. Totusi, diverse investigatii indica faptul ca teoriei este lipsita de rigoare stiintifica, prezentand o conceptualizare neclara, apropiata de psihologia pozitiva si devenind un alt termen care s-ar adauga la lista de postulate discutabile ale industriei de auto-ajutorare.
Cu toate acestea, formularea populara a inteligentei emotionale a devenit un subiect in interviurile de angajare si chiar in evaluarea psihologica.
Definitia inteligentei emotionale propusa de Salovey si Mayer si critica lui Goleman
Salovey si Mayer (1990) sunt identificati drept autorii care au propus initial conceptul de inteligenta emotionala. Prin cercetarile intre emotie si inteligenta, ei au postulat ca inteligenta emotionala este capacitatea de a monitoriza atat sentimentele, cat si emotiile, de la propriile la cele ale altora, selectandu-le si profitand de ele pentru a ghida gandirea si actiunea . Cu toate acestea, in prezent exista o mare problema cu acest concept, intrucat conceptul dat de Goleman (1995) a fost popularizat in mod eronat, ceea ce are prea putin de-a face cu definitia propusa mai sus.
Mai jos vom aminti cateva postulate care ridica o critica obiectiva a conceptului lui Goleman de inteligenta emotionala:
- Gestionarea emotiilor nu necesita niciun fel de inteligenta .
- Faptul ca o persoana nu poate interpreta corect emotiile altora ar putea fi considerat mai mult o problema de atentie sau de identificare a emotiilor personale decat o problema legata de inteligenta.
- Motivatia, toleranta la frustrari, controlul impulsurilor, empatia si increderea sunt postulate ale gandirii budiste care se incearca sa fie prezentate in cartile de inteligenta emotionala cu o taietura moralista prin metafore irationale folosite fara niciun context.
- Aceasta critica propune ca inteligenta emotionala ar fi de fapt mai mult o combinatie de diferite obiceiuri si abilitati decat o „forma de inteligenta”.
Inteligenta emotionala a lui Goleman si propunerea lui de autoajutorare
Teoria inteligentei emotionale este insotita de diverse propuneri de dezvoltare optima a acesteia; de la mindfulness, coaching la consiliere etc. Propunerea lui Goleman considera ca pentru ca inteligenta emotionala sa se dezvolte corect, aceasta trebuie sa ia in considerare orice aspect mentionat mai sus, ghidand ca emotiile raspund la consiliere, meditatie, printre altele, indepartandu-se de propunerea initiala a lui Salovey si Mayer. In plus, mentioneaza ca, daca persoana nu raspunde acestor tehnici, este considerata rebela, necomunicativa si egoista, prezentand astfel un management slab al inteligentei emotionale.
Pozitia sustinuta de propunerea lui Goleman privind inteligenta emotionala este observata in mod clar. Aceasta se bazeaza pe un postulat care prezinta o presupusa nevoie oarecum iluzorie de a depasi , gasind anumite legaturi cu psihologia pozitiva.
Critica inteligentei emotionale si aplicarea acesteia la locul de munca
Propunerea de inteligenta emotionala ne spune ca aceasta este esentiala si trebuie luata in considerare pentru selectia personalului din companii (Goleman si Cherniss, 2005). In prezent, se poate observa cum inteligenta emotionala este una dintre cele mai solicitate abilitati sau competente in majoritatea proceselor de selectie , considerand-o o cerinta esentiala pentru angajare.
Unul dintre cele mai ingrijoratoare motive invocate in aceasta critica obiectiva este faptul ca accesul sau excluderea unei persoane la un loc de munca poate fi motivat de evaluarea unui construct fara suport stiintific suficient . Companiile se concentreaza in general pe aceasta competenta si pe capacitatile care o alcatuiesc; cu toate acestea, exista si alte dimensiuni care ar putea fi evaluate in mod obiectiv pentru a completa alegerea si pentru a masura valoarea si performanta pe care o persoana le va avea in cadrul activitatilor sale de munca.
Concluzie
Propunerea teoretica a inteligentei emotionale a aparut ca un concept foarte inovator, avand in vedere caracteristici precum inteligenta, emotiile si reglarea emotionala. Salovey si Mayer au propus sa analizeze relatia dintre inteligenta si emotie; totusi, conceptul care a devenit popular nu a fost cel al principalilor autori, ci cel al lui Goleman. Aceasta a condus la o propunere care a grupat toate caracteristicile personale pozitive alternative la coeficientul de inteligenta (IQ); presupus legat de variabile precum personalitatea, abilitatile sociale, atitudinile, printre altele.
In prezent, utilizarea sa a devenit masiv populara in selectia personalului -in resurse umane-, in institutiile de invatamant si este un bestseller ca continut de autoajutorare. Acesta din urma nu este surprinzator, din moment ce literatura despre inteligenta emotionala sustine ca oricine o poate dezvolta, fiind lideri si fiind „cea mai buna versiune a sinelui”. Toate acestea intaresc critica formularii inteligentei emotionale, indepartand teoria de la o abordare epistemologica mai riguroasa. La fel, pretentia publicitara ofera un fals pozitivism, generand asteptari exagerate ale unui presupus management emotional hiperdezvoltat; diametral diferita de formularea originala a inteligentei emotionale,
