Graba nu este niciodata buna. Familiile, in general, duc un ritm de viata rapid, incepand cu zilele frenetice ale parintilor care ajung sa se transmita copiilor.

Viata accelerata nu poate duce decat la binecunoscutul stres , dar cum ii afecteaza pe cei mici acest ritm de viata?

Stresul in copilarie

Din viata intrauterina, bebelusul poate simti stresul pe care il traieste mama lui, cu repercusiuni asupra sanatatii sale emotionale si asupra structurii creierului sau , asa cum afirma unele studii. Prin urmare, a avea grija de sanatatea emotionala a mamei surogat este pentru un bine mai mare.

La nastere, lucrurile nu par sa se imbunatateasca nici pentru unele familii, unde se impune munca mamelor autonome sau angoasa de a se gandi la o reintegrare prea timpurie.

Copiii cresc si traiesc foarte repede, fara aproape nicio sansa de a se bucura de o copilarie cu ardere lenta care nu se va mai intoarce niciodata. Cineva se intreaba ce amintire vor avea despre copilaria lor?

Cauza principala a acestei situatii este incompatibilitatea vietii de munca a parintilor cu viata scolara sau vitala a copiilor lor. Celebra si utopica conciliere.

Cum influenteaza copiii ritmul de viata al parintilor 

Traim intr-o societate frenetica in schimbari, provocari, actualizari, reinventari si cereri. Tehnologia ne-a ajutat in multe aspecte, dar in altele, ne-a facut si mai sclavi: WhatsApp, email-uri si comentarii pe retelele de socializare la care trebuie sa raspundem imediat, pentru a nu rata nicio bataie, nici acelui potential client, in weekend. si ore intempestive… cu pretul pierderii de a fi cu copiii nostri fara sa ne gandim la altceva. Acest stres tehnologic si conectivitate permanenta ne ia putinul timp pe care obisnuiam sa-l numim „calitate” dupa zile lungi departe de casa. Suntem atat de hiperconectati unii cu altii incat pierdem legatura cu copiii nostri.

Parintii au un ritm de viata foarte rapid si il cerem copiilor. Cand sunt mici, ne dorim ca totul sa mearga repede: sa dormim repede, sa mancam fara incidente, sa-si controlam sfincterii, sa mergem, sa-si controlam emotiile, sa ne adaptam la scoala… nu ne acordam timp sa ne bucuram de tempourile intrinseci ale fiecaruia. copil si Gusta-ti realizarile cand esti gata pentru asta. Insotirea unei vieti care incepe ar trebui privita ca un privilegiu, cei doi sau cinci nu se vor mai intoarce niciodata… dar acei ani vor fi cheia dezvoltarii lui ca adult.

Parintii stresati isi cresc copiii cu acelasi nivel de stres.

Un alt exemplu ar fi orele de masa. Daca traim sub stres, nu ne putem acorda timpul necesar pentru a lua micul dejun, pranzul sau cina, provocand momente tensionate care nu ne ajuta sa digeram corect alimentele si sa cultivam partea sociala pe care o implica alimentatia de familie.

Cand debuteaza stresul in copilarie?

Cand copiii sunt mai mari si merg la scoala, ne dorim sa fie excelenti in toate, lideri, vorbitori geniali si ii obligam sa respecte un program incarcat de activitati extracurriculare care urmaresc, pe de o parte, sa-si puna in valoare talentele si interesele ( numai in cazurile in care copiii sunt intrebati si pot alege) si umple timpul necesar pentru a-si concilia viata scolara cu viata noastra profesionala.

Stresul din copilarie debuteaza de obicei in timpul vietii scolare, ca raspuns al organismului in fata unei cereri atat de mari pe care nu le poate satisface. Viata nu se adapteaza copiilor, mai degraba copiii trebuie sa se adapteze la o viata care nu le corespunde, la un nivel de pretentie, intensitate si epuizare care le tulbura echilibrul si propria natura. Cei care nu-l fac sa sufere de stres si multa nefericire din cauza nerespectarii asteptarilor parintilor.

Poate ca scopul este educarea copiilor fericiti si nu a copiilor perfecti , aceasta fiind cheia unei vieti de succes ca adult.

Cum se manifesta stresul in copilarie?

La copiii prescolari cele mai frecvente simptome sunt:

  • Iritabilitate.
  • Tulburari de somn .
  • Plans frecvent si putin sprijin emotional.
  • Atasament nesigur .
  • Intarziere in dobandirea etapelor de dezvoltare , in special dezvoltarea limbajului.
  • Comportamente regresive , cum ar fi pipi in pat cand era deja continent.
  • Aparitia fricilor sau a fobiilor.

La copiii mai mari putem gasi:

  • Iritabilitate si agresivitate.
  • Performanta scolara scazuta .
  • Demotivarea.
  • Astenie si oboseala fara niciun motiv aparent.
  • Somatizare sub forma de disconfort fizic.
  • Capacitate scazuta de concentrare.
  • Cosmaruri si alte tulburari de somn.
  • Tulburari de alimentatie.

Cum putem atenua acest stres?

  1. Reflectati asupra a ceea ce ne dorim si a ceea ce avem . Parintele este un punct de cotitura in viata noastra si cel mai important loc de munca.
  2. Incetinirea ritmului de viata si adaptarea la vremurile de care cei mici au nevoie este vitala in primii ani de viata. Este o investitie buna in sanatatea fizica si emotionala a copiilor nostri pe termen scurt si lung.
  3. Cultivarea rabdarii, calmului si capacitatii de reflexie este cea mai buna invatatura pentru copiii tai, amintiti-va ca sunteti cel mai mare influent al lor.
  4. Mentinerea unei atitudini de dialog acasa si ascultarea activa a ceea ce au nevoie copiii poate anticipa problema si gestiona micile schimbari in rutina pentru a minimiza stresul.
  5. Lasarea copilului sa aleaga ritmul de viata pe care vrea sa-l duca , activitatile extrascolare pe care isi doreste sau nu doreste sa le faca, precum si preferintele sale in timpul liber poate fi cheia fericirii copilului.

Anxietatea ne afecteaza in modul in care gandim, reactionam fizic si actionam.